new icn messageflickr-free-ic3d pan white
View allAll Photos Tagged epoca+de+piatra

63-0847-2 (dep. Bucuresti Calatori) la tractiunea Trenului Regal care a circulat cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei pe ruta Drobeta Turnu Severin - Craiova - Slatina - Bucuresti Baneasa ca tren IR12122. In imagine a fost surprins in timp ce traversa viaductul dintre statiile Toporas si Robanesti.

 

01.12.2015

Palatul Culturii, recunoscut ca efigie a orasului Iasi, a fost construit in stil neogotic si a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului in arhitectura oficiala.

 

Desi nu este construit peste temelii antice, dupa cum se presupunea la inceputul secolului al XX-lea, Palatul se inalta, in parte, peste ruinele curtilor domnesti medievale, mentionate documentar in 1434. Au fost folosite, partial, si temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refacut de Mihail Sturza (1841-1843) si demantelat in 1904. De la aceasta constructie a mostenit Palatul legenda celor 365 camere, corespunzatoare zilelor anului.

 

Edificiul, ridicat intre 1906 si 1925, este creatia cea mai insemnata a arhitectului roman I.D. Berindei, format la scoala pariziana. Din punct de vedere decorativ, in holul central se remarca un mozaic figurativ in care sunt dispuse concentric diverse reprezentari de bestiarum gotic: acvila bicefala, dragonul, grifonul, leul. Deasupra holului se gaseste un luminator in care, initial, a fost amenajata o sera.

 

In ciuda aspectului arhaicizant, la construirea Palatului, blocurile de piatra au fost inlocuite cu materiale usoare si mult mai putin costisitoare. In plus, la decorarea unor sali, s-a folosit in premiera un material brevetat de Henri Coanda, denumit bois-ciment si care imita lemnul de stejar. Remarcabile sunt si elementele de feronerie decorativa, care se pot admira, de exemplu, la usile de la Sala Voievozilor. Cladirea a fost, de asemenea, dotata cu facilitati ultramoderne pentru epoca respectiva, cum ar fi iluminatul electric, incalzitul (pneumatic), sistemul de ventilatie, termostate, aspiratoare, care porneau toate de la subsol, unde se afla centrala masinilor. De asemenea, tinand cont de cele 14 incendii care au afectat cladirile anterioare Palatului, Berindei a ignifungat lemnaria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperis utilizand un material special, denumit eternita.

 

Cladirea, inaugurata pe 11 octombrie 1925 a servit drept Palat de Justitie pana in 1955 cand a fost destinat gazduirii unora din cele mai de seama institutii culturale ale orasului Iasi, reunite astazi sub denumirea de Complexul National Muzeal “Moldova” Iasi.

 

English and Romanian

- Polovragi Monastery is located northeast of Tg. Jiu Tg on the road. Jiu - Ramnicu Valcea, in a picturesque setting at the foot of Stone Polovragi, 18 km from Horezu Polovragi nearby cave. Monastery entrance is through a massive wooden gate, beautifully carved, which reads: "Blessed is he that cometh in the name of the Lord." On the right side of the gate is a beautiful carved wooden crucifix on the concrete pedestal, dedicated to Romanian heroes and martyrs.

- Recent historical research has established the monastery Polovragi age around 1505, the Commission and four founders were Spataru Radu, noble sons of the great Danciu Zamona mentioned in a decree issued on 18 January 1480 by Prince Basarab the Young. In 1629, during the reign of Alexandru Ilies, take possession of the monastery jupan Paraianu Milescu, ban of Craiova. For a century and a half, the documents do not mention anything about this monastery. Danciu Paraianu In 1643, present church building, with Prince Matei Basarab.

- Decree issued on 6 July 1648 by Matei Basarab, is the first document of the church. Dedicated to the Holy Sepulchre of the second founder of the monastery is redeemed or ruler Constantin Brancoveanu Dositei Patriarch of Jerusalem, in 1693 and made the monastery Hurez subdued.

- During Constantin Brancoveanu was restored church, which has built the tower and added a porch-style Brancoveanu was painted inside the restored cells, the bell, and the city walls. During the Austrian domination of Oltenia was last among the monasteries proper defensive fortifications. General Stainville chose as a residence, housing within its walls an army battalion (1718-1739). Later, on 27 April 1802, the monastery was ransacked by the army's talharesti Pasvantoglu. Legend says that when the monks monastery hidden treasures Oltetului water.

- Polovragi monastery church dedicated to Virgin Mary is built in Byzantine style, trilobite-shaped with side aisles. The tower is a polygonal shape, with niches wide, ornamented at the top and covered with tin as the church. The nave and the narthex are spacious, with virtually the same size. Iconostasis made of lime wood, is a true masterpiece of Romanian ancient sculptures, with a rich floral decoration with braids. Brancoveanu style porch is spacious, open, supported by eight columns of stone. The porch is the tombstone of the founder's sister.

- Byzantine painting tradition, executed in fresco was conducted between 1698-1705 during the reign of Constantin Brancoveanu (some sources indicate the years 1703-1712), the first out of school masters from Hurez Brancoveanu as: Andrew Constantine, George Istrate and wounded.

- In the North precinct, in another courtyard, was built by Bishop Clement Lavrenty infirmary, 1732-1738. Polovragi monastery church is surrounded by cells, forming a strong fortress. In it enters through a massive gate that rises above the belfry.

- The monastery has a museum collection, which houses a rich collection of icons on wood and glass, coming from the eighteenth century and nineteenth century and rare book store that contains over 3000 volumes in Romanian, Slavonic and Greek.

 

- Mănăstirea Polovragi este o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, monument arhitectonic din Țara Româneascăde secol al XVII-lea. Este clasată ca monument istoric cu cod LMI GJ-II-a-A-09356.

- Complexul mănăstiresc Polovragi este amplasat la poalele muntelui Piatra Polovragilor în apropierea Cheilor Oltețului, la marginea localității Polovragi din județul Gorj. Este aproape de Peștera Polovragi, pe care a și administrat-o timp de 300 de ani.

- Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaș sunt Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menționați intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol si jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcas, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, asa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. După Danciul Pârâianu și înaintașii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce privește iconografia cât și execuția tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte și de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în România ale mănăstirilor românești închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile și celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud și vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu.

- Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolnița Sf.Nicolae, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorghe și Ion - zugravi.

63-0847-2 (dep. Bucuresti Calatori) intrand in statia Costesti dinspre Slatina cu cele 4 vagoane ale Trenului Regal. Garnitura a circulat cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei ca tren IR12122 (Drobeta Turnu Severin - Craiova - Slatina - Bucuresti Baneasa).

 

01.12.2015

Mănăstirea Suceviţa este o mănăstire din România, situată la 18 km de Rădăuţi (judeţul Suceava). Tradiţia aşează pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică din lemn şi o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.

 

Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine ştie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Şchiopul.

 

Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă "munteneşti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească. Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) şi groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.

  

** El Monasterio de Suceviţa es un convento situado cerca del río Suceviţa, en la aldea Suceviţa, 18 km de la ciudad de Rădăuţi, Suceava. Está situado en la parte sur de la histórica región de Bucovina, en la zona oriental de Rumania. Fue construido en 1585 por Ieremia Gheorghe y Movila Simion

 

La arquitectura de la iglesia contiene tanto elementos de estilo gótico y bizantino y algunos elementos típicos de otras iglesias con pinturas del norte de Moldavia. El interior y las paredes exteriores están cubiertas por pinturas murales, de un gran valor artístico y representan episodios bíblicos del Antiguo y Nuevo Testamento. Las pinturas datan de alrededor de 1601, lo que hace Suceviţa uno de los últimos monasterios de esas características de Moldavia, en el famoso estilo de su pintura exterior.

 

El patio interior del conjunto monástico es casi cuadrado (100 por 104 metros) y está rodeado muros de 6 m de ancho y 3 m de alto. Hay otras estructuras defensivas en el conjunto, entre ellos cuatro torres (una en cada esquina).

 

Mănăstirea Sucevița este o mănăstire din România, situată la 18 km de Rădăuți (județul Suceava), înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Tradiția așează pe valea râului Sucevița, între dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.

 

Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul.

 

Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri.

Cele mai urmărite articole de astăzi

    

Munţii Buzăului sunt învăluiți de legendă şi mister. Reprezintă un spaţiu unde istoria a lăsat urme în stânci. Ansamblul de aşezări rupestre din arealul Aluniş – Nucu – Bozioru-Ruginoasa, zona este cea mai bogată din ţară în însemnări unele încă ...

infoalert.ro/wp-content/uploads/2016/04/asezare-rupestra-...

  

  

Cele mai urmărite articole de astăzi

    

Munţii Buzăului sunt învăluiți de legendă şi mister. Reprezintă un spaţiu unde istoria a lăsat urme în stânci. Ansamblul de aşezări rupestre din arealul Aluniş – Nucu – Bozioru-Ruginoasa, zona este cea mai bogată din ţară în însemnări unele încă nedescifrate.

Există 29 de aşezări rupestre localizate în jurul culmii Ivăneţu, pinten paleogen de circa 1000 metri înălţime, format din gresie.

Cercetători din Germania, Austria şi Elveţia au venit de multe ori în România pentru a studia aceste schituri, mănăstiri şi sihăstrii din Munţii Buzăului. Nu există încă datări clare şi niciun studiu complet cu privire la aceste aşezări.

Înaintea creştinilor, în locurile acestea au trăit civilizaţii care se lasă cu greu descifrate. Datele arheologice prelucrate până în prezent ne arată perioade diferite de locuire, mergând până în epoca bronzului, cultura Monteoru, sau începutul primei epoci a fierului, Hallstatt,.

loading…

În grotele din masivul Crucea Spătarului au locuit, la doar 300 de ani după Hristos, primii misionari creştini sosiţi din Orientul Mijlociu, pentru a propovădui învăţătura lui Hristos.

Cea mai veche aşezare rupestră este grota numită Fundul Peşterii, locuită încă dinainte de apariţia creştinismului. Istoricii şi teologii afirmă că „unele sihăstrii au apărut în epoca pre-geto-dacică”, formând o zonă sacră, unde se adorau armele, apa şi soarele. Mai târziu au devenit patria asceţilor geto-daci, care ulterior le-au cedat „misionarilor veniţi din părţile Ciliciei” şi sihaștrilor creştini.

  

„Cu excepţia Dobrogei, respectiv Constanţa şi Tulcea, putem să spunem că Buzăul este un leagăn de plămădire al creştinismului românesc”, spunea Ciprian Câmpineanul, arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei.

O firidă săpată în peretele vestic seamănă cu un altar închinat lui Audius, episcop exilat de Împăratul Constantin al II-lea, iar crucile malteze amintesc de secolele IV-VI după Hristos.

Alte 200 de simboluri sunt desenate pe pereţii grotei Fundul Peşterii, pentru care s-a folosit tehnica inciziei şi a zgârierii pe perete a figurii, obiectului sau simbolului. Sunt redate arme: vârfuri de lănci, de săgeţi sau suliţe, cu sau fără coadă de lemn, pumnale, dar şi alte semne specifice artei rupestre preistorice

„Întâlnim aici pe pereţi foarte multe incizaţii în formă de pumnale de tip Akinakes, pumnale specifice culturii persane, pumnale mici cu dublu tăiş şi cu gardă, folosite în lupte. Au fost împrumutate mai întâi de sciţi, apoi de geto-daci. Dar întrebarea e cum au ajuns cei de aici să cunoască astfel de pumnale. Se presupune că cineva care s-a deplasat din Orient, Mesopotamia antică, sau de aici s-au dus acolo, cine ştie”, afirma profesorul de istorie din Bozioru, Dumitru Nica.

„E un spaţiu în care oamenii preistorici au venit şi au desenat în piatră reprezentări de arme şi diverse simboluri. Ca datare, s-ar încadra între 2.200 şi circa 1.800 î.e.n., deci epoca bronzului. Este unicat în sud-estul Europei”, arăta Sebastian Matei, cercetător la Muzeul de Istorie Buzău.

În urma analizei vestigiilor s-au identificat trei perioade de locuire:

– sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului (2000-1200 î.H.), când comunităţile culturale locale de tip Monteoru şi cele din vestul Europei practicau cultul armelor, ca ecou al progreselor metalurgiei şi al încrederii omului cu armă în forţa sa.

-Hallsttat-ul târziu, sfârşitul primei vârste a fierului (sec. VI-IV î.H.), perioada în care au fost scrijelite pe pereţi pumnalele akinakes,

– epoca feudală (sec. XIII-XIX), când inciziile au fost făcute de călugări sihaştri şi din sec. al XVII-lea, de închinătorii Schitului rupestru Profiru amenajat aici.

Așezarea Fundul Peşterii a fost închisă publicului după ce specialiştii au constatat că fragmente întregi din fresce au fost decupate şi furate.

Printre cele mai importante vestigii rupestre este şi Peştera lui Dionisie Torcătorul. Pintenul terminal îngropat în pământ şi bolovanii seamănă de departe cu un cap de om. Este un martor de eroziune sarmatică, având în vârf intrarea şi ferestrele acestui adăpost din sec. III-IV.

Bisericuţa lui Iosif este cea mai mare dintre schiturile în piatră de la Nucu. Este săpată într-o stâncă uriaşă și are o intrare în trepte precis tăiate. La mijloc prezintă o usoară gâtuire explicabilă prin compartimentarea iniţială în două încăperi sau prin săparea în două etape.

Urmele grinzilor acoperişului îngropat în stâncă au lăsat în peretele înclinat un desen perfect simetric. Totul arată că aici a fost o însemnată bisericuţă, probabil cea a mânăstirii Ioan Bogoslov. Datarea aşezării în sec. III-IV este unanimă. Iosif era confesor la mânăstirea Sf. Gheorghe.

 

Sursa: stiridebuzau.ro

  

Alte articole asemănătoare

    

loading…

    

loading…

var SC_CId = "112012",SC_Domain="n.ads3-adnow.com";SC_Start_112012=(new Date).getTime();

  

(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push();

 

Related Post

  

     

#34;Conpet #34; a investit 256,14 milioane de lei ...

  

    

     

Azi se joacă două meciuri retur din sferturile UEF...

  

    

     

c’est une blonde naturelle

  

    

     

Reghe: "Mulți dintre jucători vor sta în trib...

  

    

     

Faze Tari: Inmormantat in cafetiera: un om de afac...

  

    

     

CITATE *Autor Necunoscut-citate viata*

  

   

.yuzo_related_post imgwidth:120px !important; height:110px !important;

.yuzo_related_post .relatedthumbline-height:15px;background: !important;color:!important;

.yuzo_related_post .relatedthumb:hoverbackground:#fcfcf4 !important; -webkit-transition: background 0.2s linear; -moz-transition: background 0.2s linear; -o-transition: background 0.2s linear; transition: background 0.2s linear;;color:!important;

.yuzo_related_post .relatedthumb acolor:!important;

.yuzo_related_post .relatedthumb a:hover color:!important;}

.yuzo_related_post .relatedthumb:hover a color:!important;

.yuzo_related_post .yuzo_text color:!important;

.yuzo_related_post .relatedthumb:hover .yuzo_text color:!important;

.yuzo_related_post .relatedthumb margin: 0px 0px 0px 0px; padding: 5px 5px 5px 5px;

  

jQuery(document).ready(function( $ )

//jQuery('.yuzo_related_post').equalizer( overflow : 'relatedthumb' );

jQuery('.yuzo_related_post .yuzo_wraps').equalizer( columns : '> div' );

)

 

Localitatea Câlnic se află în sudul județului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Spre sud, așezarea este străjuită de Dealurile piemontane ale Sebeșului, prelungiri ale Munților Cindrelului. Înspre nord se învecinează cu Podișul Secașelor. Orașele cele mai apropiate sunt Sebeșul (13km spre NV) și Sibiul (49km spre SE). Satele din împrejurimi: Petrești, Săsciori, Căpâlna, Rahău, Reciu, Gârbova, Cărpiniș, Miercurea Sibiului, au interesante situri și monumente istorice. Localitatea este o așezare de tip adunat, formată pe terasele inferioare ale pârâului omonim, altitudinea în centrul satului fiind de 328 m. Zona cea mai veche a vetrei locuite, Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului. La Câlnic săpăturile arheologice demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice si romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu.

Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română, după cum susține Nicolae Drăganu. Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Numele de Câlnic este frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare, încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857 numărul românilor sa fie mai mare decât al sașilor cu 200 de suflete. În mijlocul cartierului se află noua biserică ortodoxă, construită între 1960-1969, pe locul vechiului lăcaș ce data din 1792.

Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile de la înălțimea unei coline, ci se situează într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Deși aflată la mică distanță de strada principală și centru, evoluția urbanistică a localitătii nu a ajuns să o înglobeze tramei stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul–locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex. Câteva cămări, unele păstrate mai bine, iar altele ruinate, sunt adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn.

Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Curtina se sprijină pe mai multe contraforturi și prezintă din loc în loc metereze (guri de tragere). În partea sud-vestică, dominând drumul Reciului ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular.

Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m înălțime. Traseul său descrie un oval alungit pe direcția NE-SV, cu diametru maxim de cca 50m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții (NV) și un turn de apărare (SE). În partea de nord, incinta se sprijină pe trei contraforturi masive din beton armat, instalate în urma lucrărilor de restaurare.

La turnul de apărare din SE (h=cca15 m), de formă prismatică (plan rectangular), se accede printr-o ușă deschisă la etajul întâi. Diviziunile pe verticală ale interiorului au dispărut, însă se pot reconstitui pe baza urmelor lăsate. La cele două niveluri superioare turnul păstrează metereze înalte și înguste, deschise spre laturile care flanchează curtina la exterior. Este încununat cu un acoperiș piramidal. După pierderea rostului militar al cetății, în acest turn aerat și rece se păstra slănina. Din acest motiv mai este cunoscut și sub numele de turnul slăninii (Fleischerturm).

Cu cei cca. 24 m înăltime, turnul porții reprezintă una din dominantele verticale ale ansamblului. Intrarea în curtea interioară se face pe la parterul acestui turn, acoperit cu o boltă semicilindrică. Spre exterior, între două contraforturi mascate parțial de zidurile barbacanei, se află lăcașul de culisare al hersei (grilajul de poartă). Accesul în interiorul turnului se face printr-o scară de piatră, sprijinită pe un arc amplu de zidărie, care conduce spre intrarea de la etajul întâi. De aici, pe scări de lemn se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj, protejată de un acoperiș în patru ape. Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor.

În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic, singurul element de piatră profilată al construcției. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest, sud și est. În peretele sudic al navei, la mică înălțime față de nivelul de călcare, au fost practicate niște deschideri înguste, de tipul meterezelor. Funcția lor este incertă. Ar putea indica faptul că edificiul a avut inițial altă destinatie. Un acoperiș unic învelește întreaga clădire, de la frontonul triunghiular și până la absida altarului. Interiorul capelei este tăvănit. O tribună de lemn datată în 1733 este adosată peretelui vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură.

Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează pănă azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit, dotată cu un șemineu ale cărui urme sunt vizibile pe zidul vestic. Această sală a fost la rândul ei boltită, însă bolta s-a prăbușit, păstrându-se doar lunetele pe pereții de nord și sud. Încăperea e luminată prin mai multe deschideri ample, care aveau probabil ancadramente din piatră. Astăzi s-a păstrat unul singur, spre est.

Turnul donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, colecțiile de artă populară și medievală, fiind expuse pe două nivele. Colecția muzeală cuprinde valoroase obiecte de artă, unele de o vechime apreciabilă, marea majoritate fiind donate de Zoe și Marius Porumb. Vizitatorii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier și costume populare, covoare și textile, obiecte de cult, gravuri, vechi tipărituri românești și germane, obiecte metalice sau sculptură în lemn. Pivnița adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000 litri) din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul mediu, mențiunile documentare fiind încă din secolul al XVI-lea. În 1659 sunt amintite via bisericii evanghelice câlnicene (Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis).

Elementele constitutive ale cetății din Câlnic, așa cum se văd astăzi, nu aparțin unei singure etape de edificare, ci sunt rezultatul unor faze succesive, a unor adaptări și refuncționalizări. Considerată în ansamblu, fortificația nu este una care să impresioneze prin dimensiuni sau prin sisteme defensive complexe și elaborate. Cetatea din Câlnic este mai degrabă mică și cu elemente de fortificare de bază, simple ca realizare tehnică. Totuși deși nu poate concura cu marile cetăți, fortăreața din Câlnic este considerată foarte reprezentativă pentru o civilizație locală, transilvăneană, și o epocă particulară.

 

ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_din_C%C3%A2lnic

Clădirea în care se află azi Muzeul Naţional "George Enescu" a fost construită după planurile arhitectului I.D. Berindei în stilul baroc francez al epocii Ludovic al XVI-lea, pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri, poreclit "Nababul" pentru fabuloasa sa avere. După moartea "Nababului", clădirea a revenit fiului său Mihai care, decedând în 1929, a lasat-o prin testament soţiei sale Maruca, recăsătorită în decembrie 1939 cu George Enescu. Edificiul - cunoscut şi sub numele de "palatul Cantacuzino" - a găzduit în preajma celui de al doilea război mondial, preşedenţia Consiliului de Miniştri.

 

În anul 1956, în Palatul Cantacuzino a fost inaugurat Muzeul Memorial "George Enescu" dedicat marelui compozitor român, devenit după 1990 muzeu naţional.

 

Edificiul - declarat monument de arhitectură - are patru nivele: un subsol înalt alcătuind soclul construcţiei, un parter cu ferestre în arc de cerc şi cu balustrade de piatră, un etaj cu ferestre drepte prevăzute cu balconaşe din fier forjat şi o mansardă cu lucarne bogat ornamentate. Faţada sa are ca element dominant intrarea, uşor decroşată, precedată de trepte ample, din marmură, străjuită de doi lei din piatră şi ocrotită de o copertină în formă de scoică.

 

Dintre spaţiile prevăzute în somptuosul interior al clădirii se remarcă sala centrală de la parter, cu picturi murale de N.Vermont şi G.D. Mirea şi coloane de marmură roz.

Rupea este un mic orășel de 5760 locuitori în județul Brașov.

 

Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de aşezări omeneşti datând din paleotic si neoliticul timpuriu(5.500-3.500 î.H.). Cercetările arheologice au scos la iveală diverse obiecte din aceasta epocă, mărturie a aşezărilor in regiune: unelte din piatră, fragmente ceramice, urne funerare etc.

 

In vremea dacilor, pe aceste locuri a fost ridicată dava cunoscută sub numele de Rumidava sau Ramidava (după diversele izvoare istorice); cucerită de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes ("stancă" sau "piatră"). Legenda spune ca Decebal s-ar fi sinucis la Rupea.

 

In veacul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina (in urma navalirilor popoarelor migratoare) si au construit pe ruinele acesteia, in mai multe etape, o cetate taraneasca dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps" (mult mai tarziu ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra"). Rupea nu este însa doar o gramada de piatra, ci un leagan al istoriei si legendei, un bastion de aparare al dacilor care se mai poate vedea si astazi. Cetatea are forma unei spirale ascendente. Sistemul de fortificare consta in trei incinte:

 

- Cetatea de Sus (construita inainte de colonizarea germana);

 

- Cetatea de Mijloc (ridicata in secolul al XV-lea);

 

- Cetatea de Jos (care dateaza din secolul al XVIII-lea).

 

Cetatea a fost construita cu incepere din anul 1324, in perioada rascoalei sasilor impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior, locuitorii au mai adaugat constructiei initiale trei turnuri de aparare si doua curti interioare, folosite ca adapost. In prima curte, vei gasi o fantana adanca de 59 metri, a carei apa nu a secat pana astazi. Și fântâna are o legendă, care spune că dacă un cuplu bea din apa rece va cunoaște iubire veșnică.

 

In schimb, cetatea a fost parasita inca din 1643, cind un incendiu devastator a transformat-o in ruine. La sfarsitul aceluiasi secol, sasii s-au refugiat in cetate, insa nu au folosit-o pentru a se apara, predand fara lupta cetatea armatelor habsburgice. In 1790, o furtuna puternica a distrus acoperisul cetatii, iar de atunci cetatea a fost lasata in parasire.

 

Va trebui sa urci si aici un drum ingust pana la portile cetatii, insa efortul iti va fi rasplatit din plin. Privelistea oferita de Dealurile Homoroadelor si de Podisul Hartibaciu este de neuitat. Particularitatile Cetatii Rupea sunt date de forma de melc a fortificatiilor si de Turnul Pentagonal. Cetatea facea parte din sistemul de semnalizare a invaziilor, contribuind astfel la protejarea Sighisoarei, important centru comercial din Transilvania.

 

Este capitala unuia dintre cele Șapte Scaune din Transilvania – adică unitățile administrative ale sașilor din Transilvania. Un „scaun” reprezenta o uniune de mai multe orașe și sate supuse aceleiași puteri judecătorești. Pentru fiecare scaun era desemnat un „jude regal”., care era supus numai regelui ungariei. Aceste unități administrative au existat din secolul al XII-lea până spre sfârșitul secolului al XIX-lea.

 

În 1716, zidurile cetăţii au folosit drept refugiu supravieţuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită in localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperişul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deşi localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc.

 

În timpul regimului comunist, cetatea a rezistat la distrugerea ei completă de către autorităţile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pentru amenajarea localităţii Rupea.

  

Localitatea Câlnic se află în sudul județului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Spre sud, așezarea este străjuită de Dealurile piemontane ale Sebeșului, prelungiri ale Munților Cindrelului. Înspre nord se învecinează cu Podișul Secașelor. Orașele cele mai apropiate sunt Sebeșul (13km spre NV) și Sibiul (49km spre SE). Satele din împrejurimi: Petrești, Săsciori, Căpâlna, Rahău, Reciu, Gârbova, Cărpiniș, Miercurea Sibiului, au interesante situri și monumente istorice. Localitatea este o așezare de tip adunat, formată pe terasele inferioare ale pârâului omonim, altitudinea în centrul satului fiind de 328 m. Zona cea mai veche a vetrei locuite, Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului. La Câlnic săpăturile arheologice demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice si romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu.

Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română, după cum susține Nicolae Drăganu. Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Numele de Câlnic este frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare, încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857 numărul românilor sa fie mai mare decât al sașilor cu 200 de suflete. În mijlocul cartierului se află noua biserică ortodoxă, construită între 1960-1969, pe locul vechiului lăcaș ce data din 1792.

Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile de la înălțimea unei coline, ci se situează într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Deși aflată la mică distanță de strada principală și centru, evoluția urbanistică a localitătii nu a ajuns să o înglobeze tramei stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul–locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex. Câteva cămări, unele păstrate mai bine, iar altele ruinate, sunt adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn.

Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Curtina se sprijină pe mai multe contraforturi și prezintă din loc în loc metereze (guri de tragere). În partea sud-vestică, dominând drumul Reciului ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular.

Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m înălțime. Traseul său descrie un oval alungit pe direcția NE-SV, cu diametru maxim de cca 50m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții (NV) și un turn de apărare (SE). În partea de nord, incinta se sprijină pe trei contraforturi masive din beton armat, instalate în urma lucrărilor de restaurare.

La turnul de apărare din SE (h=cca15 m), de formă prismatică (plan rectangular), se accede printr-o ușă deschisă la etajul întâi. Diviziunile pe verticală ale interiorului au dispărut, însă se pot reconstitui pe baza urmelor lăsate. La cele două niveluri superioare turnul păstrează metereze înalte și înguste, deschise spre laturile care flanchează curtina la exterior. Este încununat cu un acoperiș piramidal. După pierderea rostului militar al cetății, în acest turn aerat și rece se păstra slănina. Din acest motiv mai este cunoscut și sub numele de turnul slăninii (Fleischerturm).

Cu cei cca. 24 m înăltime, turnul porții reprezintă una din dominantele verticale ale ansamblului. Intrarea în curtea interioară se face pe la parterul acestui turn, acoperit cu o boltă semicilindrică. Spre exterior, între două contraforturi mascate parțial de zidurile barbacanei, se află lăcașul de culisare al hersei (grilajul de poartă). Accesul în interiorul turnului se face printr-o scară de piatră, sprijinită pe un arc amplu de zidărie, care conduce spre intrarea de la etajul întâi. De aici, pe scări de lemn se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj, protejată de un acoperiș în patru ape. Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor.

În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic, singurul element de piatră profilată al construcției. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest, sud și est. În peretele sudic al navei, la mică înălțime față de nivelul de călcare, au fost practicate niște deschideri înguste, de tipul meterezelor. Funcția lor este incertă. Ar putea indica faptul că edificiul a avut inițial altă destinatie. Un acoperiș unic învelește întreaga clădire, de la frontonul triunghiular și până la absida altarului. Interiorul capelei este tăvănit. O tribună de lemn datată în 1733 este adosată peretelui vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură.

Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează pănă azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit, dotată cu un șemineu ale cărui urme sunt vizibile pe zidul vestic. Această sală a fost la rândul ei boltită, însă bolta s-a prăbușit, păstrându-se doar lunetele pe pereții de nord și sud. Încăperea e luminată prin mai multe deschideri ample, care aveau probabil ancadramente din piatră. Astăzi s-a păstrat unul singur, spre est.

Turnul donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, colecțiile de artă populară și medievală, fiind expuse pe două nivele. Colecția muzeală cuprinde valoroase obiecte de artă, unele de o vechime apreciabilă, marea majoritate fiind donate de Zoe și Marius Porumb. Vizitatorii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier și costume populare, covoare și textile, obiecte de cult, gravuri, vechi tipărituri românești și germane, obiecte metalice sau sculptură în lemn. Pivnița adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000 litri) din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul mediu, mențiunile documentare fiind încă din secolul al XVI-lea. În 1659 sunt amintite via bisericii evanghelice câlnicene (Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis).

Elementele constitutive ale cetății din Câlnic, așa cum se văd astăzi, nu aparțin unei singure etape de edificare, ci sunt rezultatul unor faze succesive, a unor adaptări și refuncționalizări. Considerată în ansamblu, fortificația nu este una care să impresioneze prin dimensiuni sau prin sisteme defensive complexe și elaborate. Cetatea din Câlnic este mai degrabă mică și cu elemente de fortificare de bază, simple ca realizare tehnică. Totuși deși nu poate concura cu marile cetăți, fortăreața din Câlnic este considerată foarte reprezentativă pentru o civilizație locală, transilvăneană, și o epocă particulară.

 

ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_din_C%C3%A2lnic

Queen Marie of Romania, 1875 – 1938, Queen of Romania: 1914-1927, Grand-daughter of Queen Victoria of

England, Niece of Tsar Alexander IInd of Russia I’m getting old, which is a pity, for I have still such a lot to do; a pity also because each year must inevitably take from me something of my good looks. My people always considered me pretty, and were proud of me, notre belle Reine. In a way it was considered one of my royal duties to please their eye.

 

I was, even at the age of five, a real daughter of Eve in my love for beautiful dress; in fact, beauty in every form found in me an ardent, yea almost a pagan adorer.

 

What is beauty, and where exactly does it reside? In line, feature, expression, colouring? In all these no doubt. But often a woman as perfect as a statue has no charm whatsoever and no success.

 

I was always strangely moved by beauty. Any form of beauty, be it a lovely woman, flower, house or horse, be it a glorious landscape or picture; each time beauty came to me I felt as though it was a God-given pleasure, a gift He had especially allowed me to possess, with my eyes at least if not with my hands.

 

Glorious music, or a perfect communion with Nature could make me realize God most profoundly; a magnificent view, a deep forest silence, a flower-filled garden, a glowing sunset, the sight of a storm at sea, gave me a clearer conception of the eternal than any religious ceremony.

 

Oh! But the repose of beauty and nature! All grows so strongly here--- the mountains, the trees are so calm, so solid, so sure of themselves. Then my rooms too, seem to have opened their arms to me, happy to have me back. Once more, I’ve fallen under the charm of my domed golden room.

 

My love of colour and instinctive feeling for line was a great asset. Feeling that I would never have time to give myself up to more serious study, I developed my talent along certain lines with a tendency towards the decorative, acquiring a style of my own in which form and colour played the chief part.

 

All through my life I have had a real passion for building wee houses or huts. ...

 

It is only in these last years that I have been able to indulge more completely in this passion; my huts have grown larger, have even become goodly sized habitations.

 

With the years I had learned to understand and appreciate the art and architecture of the country, and had become the chief promoter of a movement tending towards resuscitating a national style, instead if imitating all that came from the West. It sometimes needs a foreigner’s eye really to appreciate the beauties of a country, especially when that country is struggling towards development. Those in the ferment of evolution are apt to overlook their own treasures whilst straining towards that which other countries offer.

 

The fun of life is observation. The comic, the sad, the beautiful, the strange, the pathetic, the absurd, it all serves to amuse the eye, to interest the mind, to move the heart.

 

But something of that child-faculty of seeing pictures within pictures, depths within depths, mystery and romance in the every day, has been mine all along my road. It is the blessed faculty of beautifying things, of rendering more interesting events and people, of drawing out light rather than shade. It is the optimist’s attitude, a bit trying to the pessimist, or so I have been told, but although I belong to those who see reality with eyes “peeled”, I nevertheless perceive in all things the possibility of beauty instead of the sordidness people to-day seem to delight in.

 

I have not as yet spoken about my writing. It began thus:

 

Even as a child I possessed a vivid imagination and I liked telling stories to my sisters. Later it was to my children that I told my stories.

 

I suppose the subconscious within me had continually absorbed: sights, feelings, emotions, pictures, human passions, human joys, human griefs, also a certain philosophy which comes with living. This was all stored up and stirred in me somewhere and came to life when I put pen to paper, and above all there was beauty, so much beauty everywhere, in every form; it was all mine if I could seize it.

 

At first I imagined that I could write nothing but fairytales.

 

But one day I discovered that I could describe, depict, a landscape, a village, a sunset, a dusty road; that I could with ease conjure up also visions of everyday places, of everyday people; everything picturesque attracted me. I felt the atmosphere, the pathos, that something which lies beneath what is merely seen by the eye, I felt it all, and whilst I wrote I understood that this had come to me little by little through my growing love for my adopted country. I realized how deeply I had absorbed the beauties, the characteristics, the quaintness peculiar to Roumania.

 

So I simply went on writing, humbly, without any pretensions, because, having begun I could not lay down my pen.

 

… How astonishing is the strength of memory!''

Maria de Saxa-Coburg-Gotha

 

Regina Maria (Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg-Gotha) (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia – d. 18 iulie 1938, Sinaia), a doua regină a României, soţia regelui Ferdinand I, scriitoare.

Biografie

A fost fiica lui Alfred de Saxa-Coburg şi Gotha, duce de Edinburgh (al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii) şi a Mariei Alexandrovna (fiica ţarului Alexandru al II-lea). S-a născut într-o perioadă în care Anglia cunoştea apogeul evoluţiilor sale în plan politico-economic şi cultural. Personalitatea acesteia s-a dovedit a fi fost o îmbinare reuşită de zestre orientală şi simţ civic occidental. La 29 decembrie 1892 s-a căsătorit cu prinţul moştenitor al Coroanei României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. Oficierea căsătoriei s-a făcut la Sigmaringen, după cele două rituri, catolic şi anglican. Câteva luni mai târziu (4 februarie 1893) s-au instalat în România.

Perioada de până la moartea regelui Carol I a fost dominată de tensiuni, datorate în principal inadvertenţelor dintre vederile liberale ale noii principese şi stilul autoritar de guvernare al primului rege al României. Principele moştenitor şi soţia sa au trăit sub tutela autoritară a regelui Carol I, care nu le îngăduia nici un act de independenţă, nici măcar în viaţa personală. Cu toate acestea, viaţa celor doi se desfăşura într-o atmosferă plăcută. Pentru tânăra familie a fost rezervat Palatul Cotroceni din Bucureşti, iar Carol a construit special pentru aceştia Castelul Pelişor în complexul familiei regale de la Sinaia. Ferdinand şi Maria vor avea împreună şase copii: Carol (1893), Elisabeta (1894), Mărioara (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) şi Mircea (1913), care va muri după numai patru ani de febră tifoidă.

Autoritatea lui Carol i-a determinat pe tinerii principi să caute locuri de evadare din cotidianul banal. Astfel, Ferdinand se refugia în comandamentul militar pe care îl avea sub conducere, iar Maria se remarca prin relaţii extraconjugale de notorietate publică. Din 1907, principesa a început să cultive strânse relaţii cu Barbu Ştirbey, administratorul domeniilor Coroanei. Acesta avea o ţinută tipic englezească, fapt ce îi amintea Mariei de ţara de origine. De asemenea, acesta era cumnatul lui Ionel Brătianu, iar în epocă s-a vorbit despre parteneriatul dintre cei trei prin care Maria a participat la jocurile politice din ţară.

A devenit regină într-un moment critic al istoriei naţionale, debutul primei conflagraţii mondiale, în care dilema cercurilor politice era evidentă. Regina Maria va susţine politica promovată de către Ferdinand, căutând soluţii diplomatice viabile în vremuri de criză.

Dispariţia regelui Carol I de pe scena politică i-a permis noii regine să reînnoade vechile legături ce decurgeau din statutul naşterii sale. Astfel, s-a întâlnit cu primul ministru francez Georges Clemenceau, cu preşedintele american Woodrow Wilson (11 aprilie 1919, Paris), a vizitat în mai multe rânduri Marea Britanie. În acest context, s-a afirmat necesitatea ca România să-şi poată împlini obiectivele, prin recunoaşterea de către Marile Puteri la masa tratativelor de pace a eforturilor sale de război. „Dacă suntem sortiţi să murim – declara ea – cel puţin să afle aliaţii noştri că nu am murit ca nişte neghiobi, ci ca nişte eroi conştienţi, ştiind că am fost vânduţi şi trădaţi...”.

În ceea ce priveşte desfăşurarea Primului Război Mondial, regina Maria s-a implicat activ în acordarea de asistenţă medicală răniţilor de pe front, văduvelor rămase acasă sau infirmilor. S-au continuat astfel practicile elisabetane din timpul războiului pentru câştigarea independenţei de stat. Spre deosebire însă de predecesoarea sa, noua primă doamnă s-a amestecat în viaţa politică românească, graţie puternicei sale personalităţi reuşind să se impună în faţa soţului ei.

Reprezentantă a celei de-a doua generaţii a elitei feminine româneşti, regina Maria a fost influenţată deopotrivă de modelul impus de regina Victoria în afacerile interne, dar şi de reminiscenţe ruseşti în gestionarea cotidianului.

Moartea soţului ei (1927) nu a împiedicat-o să-şi reafirme interesul pentru evoluţiile interne şi internaţionale. Situaţia particulară în care se găsea România (primatul Regenţei pe fondul renunţării principelului moştenitor Carol la Coroana României) i-a permis accesul la monitorizarea actului politic, îndeosebi prin mijlocirea Regenţei. După revenirea în ţară a lui Carol şi implicarea sa în distrugerea partidelor politice şi a celorlalte instituţii garante ale democraţiei şi pluralismului, influenţa reginei a stat sub semnul vădit al regresului. Izolarea sa din viaţa politică a nemulţumit-o profund, motiv pentru care a părăsit Capitala, retrăgându-se la Balcic sau la castelul Bran.

Regina Maria a căutat prin intermediul mecenatului cultural să continue tradiţia începută de regina Elisabeta, sprijinind tinerii talentaţi sau diverse personalităţi consacrate, aflate ele însele în deficit financiar. A construit Palatul de la Balcic şi o cochetă biserică bizantină, Stella Maris, care i-a adăpostit până la retrocedarea Cadrilaterului inima. Cea mai cunoscută dintre scrierile sale, Povestea vieţii mele (1934), înregistrează cu minuţiozitate traiectoria sa autobiografică. Dintre celelalte producţii literare se pot menţiona: Cartea de basme a Reginei Maria (1923), Înainte şi după război (1925), Stella Maris (1933). Din 1 mai 1915 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Admirată în epocă, prezentă în paginile cotidianelor, Regina Maria s-a folosit de propria-i carismă în vederea slujirii intereselor naţionale ale poporului său.

Missy, frumoasa Europei

 

La 11 ani ajunge cu familia in Malta. Intr-un rai mediteraneean, unde oamenii aveau fete si nu masti, si cand zimbeau o faceau de fericire, Missy se va desparti pe nesimtite de varsta inocentei si va trece gratios spre adolescenta. Se vorbea deja despre ea ca despre cea mai frumoasa printesa a Europei. Talentata si spontana peste tot ceea ce insemna eticheta impusa de rangul ei nobiliar. Va simti insa cat de subtire devine granita dintre bine si rau, dintre iluzie si realitate atunci cand nu esti muritor de rand. Va invata ca suferinta nu se sperie de insemnele regale. In Malta traieste prima poveste de iubire cu varul ei, George. Va trece, dezamagita, pe langa o casatorie din dragoste, rara la vremea aceea, si pe langa palatul Buckingham, ca resedinta permanenta. Pentru ca George va ajunge pe tronul Marii Britanii mai curand decat se astepta nerabdatoarea ei mama. Care a refuzat nu numai cererea printului, ci a impiedicat si idila cu un alt viitor britanic celebru. Winston Churchill.

Si privirile i s-au oprit asupra Principatului Romaniei si printului mostenitor, Ferdinand, din familia dinastica Hohenzollern. Asa ca, in 1893, Missy va ajunge in noua ei tara ca mireasa a unui barbat cu 10 ani mai mare, ce suferea din dragostea pentru o alta femeie. Poeta Elena Vacarescu. Casatoria panaceu va duce spre tron si coroana, dar nu va avea acelasi drum cu iubirea. Pentru ca inima lui Ferdinand va ramane daruita femeii exilate la Paris, pe care o va iubi pana la moarte. Va ajunge fata de fiul sau rebel, Carol, un lup moralist, batran si bolnav, dar vehement, desi a simtit pe blana lui ca dragostea nu imperecheaza dupa rang, ci dupa suflet.

Si nu era vorba de tara de adoptie, pentru ca ei ii va face o minunata declaratie de dragoste. Pe care si-ar fi dorit, cu siguranta, sa i-o poata face si regelui ei: ,,Aveam 17 ani cand am plecat spre tine. Eram tanara si ignoranta, si foarte mandra de tara mea natala. Dar te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriei si a durerii mele, minunata patrie care locuiesti in inima mea.“

Ajunsa in Romania, Missy intalneste o tara si o curte regala care nu semanau cu nimic din ce vazuse pana atunci si unde temperamentul ei vulcanic, independenta si nonconformismul intriga si deranjeaza. Fetele Ducesei de Edinburgh traisera o viata de placeri, cand in fastul curtii imperiale ruse, cand prin parcurile castelelor englezesti, si printesei ii era greu sa intre in corsetul etichetei si al noului statut de viitoare regina. S-a trezit, la 17 ani, aruncata spartan intr-un colt indepartat de Europa si intr-o relatie pe viata, avand doar doua optiuni: sa se inece ori sa invete sa inoate. ,,Uneori aproape m-am inecat, dar dragostea mea de viata, instinctul meu de conservare au fost mai puternice si am invatat sa inot. Chiar si impotriva curentului.“

Adolescenta, insuficient educata si instruita de o mama convinsa ca invatatura e buna numai pentru mujici, iar inocenta absoluta, o virtute, a devenit, in chiar anul casatoriei, o mama la fel de nestiutoare. Si daca, la inceput, regele Carol I si regina Elisabeta au fost intelegatori si doar moderat suparati, mai tarziu, tanara Maria a devenit motiv de insomnie. Viitoarea regina era mai mult decat frumoasa, buna si fertila, cat credea regina poeta Carmen Sylva ca i-ar fi necesare si suficiente oricarei printese mostenitoare.

 

Missy se reinventa dupa propriile instincte chiar sub ochii lor ingrijorati si critici, fara sa-i pese de parerea unora sau altora ca nu ar fi potrivita sa le fie printesa. Isi descoperea neasteptate afinitati cu firea romanilor. Englezoaica de spita regala, devenise o prezenta insolita si familiara intr-un Bucuresti plin de contraste. Pe care-l explora, intr-un anturaj eteroclit, ce aduna de la tarani si tigani la muzicieni si artisti, imbracata aidoma lor. Picta, desena, scria, isi traia pasional tineretea. Iubea frumosul in toate formele lui, de la flori pana la tinarul locotenent din suita princiara, Zizi Cantacuzino.

 

Echitatie, vals, flirt, viata trepidanta. Tot ce-i lipsea langa un sot alintat la inceput cu nume de amant latin, Nando, si care se va dovedi a fi dintre cei nascuti gata obositi si batrani, pe care nu-i putea face sa fiarba nici o flacara. A inotat, asadar, impotriva curentului si a reusit sa se faca adoptata,

In septembrie 1925, revista Cosmopolitan publica un articol inedit. Nu tema era surpriza, ci autoarea. ,,A Queen Talks About Love.“ ,,Iubirea este cea mai mare problema in viata unei femei, si, cum de la inceputul lucrurilor se pare ca ea a fost aleasa de natura sa fie purtatoarea poverii, nici legile, nici morala sau exigentele societatii n-au fost vreodata in stare sa i-o rezolve.“ Era o recunoastere indrazneata a unei dileme ce framanta tacut un public feminin inca pudibond. In vorbele ei se regasea un adevar trist. Si in spatele Reginei, Femeia.

 

Poate ca lipsa dragostei si a interesului celui care ar fi putut ramane primul si ultimul barbat din viata ei au facut-o pe Maria sa caute in brate straine atingeri vinovate de suflet si trup. Ca Ferdinand a iubit si continua sa iubeasca o alta femeie, ca isi ineca dorul de ea in bautura si apoi si-l alina pe sub fuste de tiganci focoase, aduse la palat de chiar prefectul Politiei Capitalei, era la fel de scandalos, dar nu era o consecinta, asa cum nici pentru regina asta nu era o scuza.

 

Dar o regina de femeie ca ea nici n-a fost de mirare ca a trezit atatea patimi si controverse. Era frumoasa pana la taierea respiratiei, feminina pana la fiorul nestapanit al dorintei, maiestuoasa pana la sfiala, romantica pana la induiosare, inteligenta pana la intimidare, curajoasa pana la sfidare, abila pana la manipulare. Si tulburatoare pana la zadarnicirea sortilor.

 

Nu era usor sa iubesti o astfel de femeie. A carei inima era un templu plin de statui ridicate din dragoste - copiii. Ai ei, si cei multi, romanii, adica tara. Chiar si un loc pe trepte insemna un privilegiu. Si, de dragul adevarului, trebuie spus ca treptele au fost cam aglomerate.

 

S-a susotit si s-a scris mult despre idilele sau aventurile galante fara numar ale reginei. Despre barbati de faima si de prea subtire taina din viata politica si mondena a Bucurestilor, carora regele le-a cedat locul fara cracneala, acceptand ,,cavalereste“ pretul rusinii de-a nu fi tatal biologic a trei din cele sase vlastare regale pentru neputinta de-a o iubi pe mama lor. Castelele dragi sufletului ei, Pelisorul, Branul, sau minunata resedinta de vara de la Balcic au fost si locuri de romantice visari cu parfum de mar oprit. Aproape toate legaturile sentimentale ale reginei au fost sub semnul focului de paie. Mai putin doua. Care s-au chemat iubiri. Pentru doi barbati alesi, ce au iubit-o cu patima si disperare, loial si neconditionat, pana la moarte.

 

Si-au pus inima si viata la picioarele reginei Maria ,,printul alb“ Barbu Stirbei si, mai tarziu, aventurierul canadian Joe Boyle, supranumit, malitios, Rasputin, dar si, pe drept, salvatorul Romaniei. Amandoi si-au slujit regina inimii, ca niste cavaleri medievali. Pentru Joe Boyle, Romania a fost la fel de frumoasa ca inima si chipul iubitei. Pentru Ea, tara ori regina, si-a pus viata in pericol in vremuri tulburi, schimbatoare si pline de capcane. A recuperat bijuteriile Coroanei din mainile bolsevicilor, a obtinut ajutoare si informatii pretioase pentru o Romanie vlaguita de razboi si cu un statut incert, a salvat ostatici romani prizonieri la rusi, a fost consilier si sprijin pana cand a vazut-o pe regina lui incoronata la Alba Iulia ca regina a tuturor romanilor.

 

I-au fost alaturi ori de cate ori s-a simtit singura si coplesita, cu tara la ananghie. Ori cu sufletul de mama prins in capcana datoriei de regina sau indurerat de inconstienta si nerecunostinta unui fiu risipitor. Carol al II lea, un Duce de Windsor balcanic, viitorul rege-playboy al Romaniei si persecutorul reginei ramase vaduva.

 

Joe Boyle a murit la Londra, la scurt timp dupa ce a parasit Romania pe care o servise timp de 7 ani din dragoste pentru regina. Maria n-a intarziat sa-i viziteze mormantul, sa-l planga si sa-i lase pentru eternitate marturisirea discreta a iubirii lor. Crucea romaneasca din piatra alba de la Bran pe care, intr-un colt, era sapata litera M.

Barbu Stirbei a continuat sa-i fie sprijin, in anii plini de zbucium, umilinte si durere, care au urmat mortii lui Ferdinand. Dorinta de razbunare a lui Carol al II lea i-a izgonit din tara pe trei dintre membrii familiei regale ca si pe amantul si confidentul de-o viata al reginei. In 1938, Carol i-a organizat totusi mamei sale funeralii cu pompa cuvenita si i-a respectat ultima dorinta. Sa-i desparta inima de trup si sa o duca intr-un loc de odihna ce semana cu raiul ceresc. La Balcic.

  

Balcic, inima mea…

 

,,…am avut ca o simtire ca locul acesta ori ma asteptase de totdeauna pe mine, ori ca eu traisem totdeauna in asteptarea lui. Nu mi se pare ca as fi venit aici pentru intaia oara.“

 

Ce chemare misterioasa a inaltat visul reginei pe o stanca ce iese direct din mare intr-un loc in care la ceasuri de tihna se mai aud rasetele zeilor? Un castel alb cu minaret si cu loc de rugaciune crestina. O colina de pe care gradinile coboara in sase terase spre mare, revarsand culori si parfumuri in calea ei. Un colt de Eden la mii de kilometri de parcurile englezesti. Un cuib de liniste pe care si l-a dorit, cu limba de moarte, loc de odihna eterna pentru inima ei. Ca sa poata pazi hotarul sudic al Romaniei Mari cu contururile neschimbate. N-a fost sa fie asa. Si inima reginei s-a intors, nedrept, intr-o tara mai mica decat o lasase

Maria n-a umblat tiptil prin istorie, n-a acceptat un loc secund decat in fata Celui de Sus. Nascuta sa conduca, cu ajutorul Lui a schimbat hotare de tara si gandire, a sfintit locuri, a construit palate, a lasat amintiri si parfum de violete ce razbate din lumea de dincolo la cate-o bataie de aripi de inger. A scris povestea vietii ei. O poveste ca un film de Oscar. Despre dragoste in vreme de razboi si pace, despre inaltari si caderi, despre slabiciuni barbatesti si curaj de femeie, despre viata si moarte, dar niciodata despre renuntare ori infrangere.

 

„Viata mea a fost intensa si plina, experientele mele, diverse si cu siguranta deloc serbede, chiar daca lumina si umbra s-au jucat mereu cu ea. A fost viata unei femei care n-a uitat niciodata ca era femeie, desi de multe ori a avut de jucat rol de barbat.“

Poate aventurile ei galante si copiii facuti din dragoste, in afara unei casnicii cu o fantosa, au scandalizat lumea, dar eroismul ei sigur i-a salvat tara. Atunci cand a sunat al 12-lea ceas al disperarii pentru o Romanie ajunsa cat un timbru pe harta si Cenusareasa a Europei, Regina a devenit chipul ei si „Irezistibilul ei ambasador“.

 

I-a pledat cu inima cauza si i-a adus pamanturile inapoi si toti copiii acasa. Aceasta a fost povestea unei inimi care a inceput sa bata intr-un castel din tara ceturilor dese, si-a incetat bataile intr-un castel din Carpati si s-a odihnit, o vreme, despartita de trup, intr-o caseta de argint, pe malul romanesc al Marii Negre, la Balcic.

 

Un gand nu-mi da pace. Stiu azi ca in fiecare femeie salasluiesc ambele Marii. Si ca Dumnezeu e singurul care judeca si hotareste daca faptele celei bune pot spala in aceeasi singura viata pacatele celei rele. Cu umila speranta, vreau sa cred ca i-a ingaduit Mariei maretia pamanteana ca un semn de gratis divina.

   

"Devil's Arrows" above a 15th./16h. century stone window casing at "Mytholmroyd Farm".

= This "innovation" was to try and stop rainwater which ran down the walls of the building from entering the interior via the windows.

= However the original windows did not have glass but wooden shutters and the modern name of "Window" is derived from the original term of "Wind Hole". eventually "leaded Lights" (small pieces of glass held together by strips of lead) was introduced and was common for sever centuries.

= Most of these "leaded Lights" did not open and was simply fixed with mortar direct into the stone window frame.

= "leaded Lights" was normally with a diamond shaped glass pattern - however there are surviving examples of rectangular designs as well - unlike the original "Wind Holes" ventilation was very poor - but the benefit was that they did not let the rain and snow in to the interior and also retained the heat better than just a simple hole in the wall with wooden shutters !!!

= "Mytholmroyd Farm" (depicted) is a very early half timbered structure which was encased in stone - when the fashion for encasing the original half timbered structure's of wood and lath and plaster wattle and daub (which included cow manure) swept the country during the mid to late 1500's - most in West Yorkshire undertook this drastic and for its time very innovative renovations to their property from around 1600 - although some of this type of change does date from the mid 1500's even in Yorkshire - where the commonest material used for this kind of cladding was stone - as the most common and readily available material was always used - which in the West Yorkshire division of the county (province) of Yorkshire meant stone as there is rather a lot of it !!!

= The walls of these buildings are very thick and in most cases the original structure is still contained within them.

= In its hey day this house and those like it was owned and occupied by the wealthiest of the "Yeoman" (or Faming class of people) most started off very small and as the size and or wealth of the family increased a further part was added - so when You look at these "Yeoman's Houses" you see something which seems "natural" because in many ways it too "grew" out of the Landscape !!!

 

"Devil's Arrows" boven een 15e. / 16h. eeuwse stenen raamkozijn op "Mytholmroyd Farm".

= Deze "innovatie" was om te proberen en te stoppen regenwater die de muren van het gebouw liep in het interieur via de ramen.

= Maar de oorspronkelijke ramen niet glas maar houten luiken en de moderne naam "Frame" is afgeleid van de oorspronkelijke term "Wind Gat". uiteindelijk "loodhoudende Lights" (kleine stukjes glas bij elkaar gehouden door stroken van lood) werd geïntroduceerd en was gebruikelijk voor sever eeuwen.

= De meeste van deze "loodhoudende Lights" niet deed open en werd gewoon vast met mortel direct in de steen raamkozijn.

= "Loodhoudende Lights" was normaal met een diamantvormige glazen patroon - maar er zijn overgebleven voorbeelden van rechthoekige ontwerpen en - in tegenstelling tot de originele "Wind Gaten" ventilatie was zeer slecht - maar het voordeel was dat ze niet liet de regen en sneeuw in het interieur en behield ook de warmte beter dan een simpele gat in de muur met houten luiken !!!

= "Mytholmroyd Farm" (afgebeeld) is een zeer vroege vakwerkstructuur die werd gevat in steen - toen de mode voor het inkapselen van de oorspronkelijke vakwerkstructuur's van hout en lat en gips lemen (die koeienmest inbegrepen) veegde het land tijdens de helft van de jaren 1500's - de meeste in West Yorkshire ondernam deze drastische en voor zijn tijd zeer innovatief renovaties om hun eigendom van rond 1600 - hoewel sommige van dit soort veranderingen doet dateren uit het midden van de jaren 1500 zelfs in Yorkshire - waar de meest voorkomende materiaal dat wordt gebruikt voor dit soort bekleding was steen - als de meest voorkomende en gemakkelijk beschikbaar materiaal werd altijd gebruikt - die in het West Yorkshire divisie van de provincie (provincie) van Yorkshire betekende steen als er nogal wat het !!!

= De wanden van deze gebouwen zijn zeer dik en in de meeste gevallen de oorspronkelijke structuur nog steeds verspreid hen.

= In zijn hey dag dit huis en die als het was eigendom van en wordt bewoond door de rijkste van de "Yeoman" (of Faming klasse van mensen) de meeste begon heel klein en als de grootte en of de rijkdom van de familie verhoogde een verder deel was toegevoegd - dus als je kijkt naar deze "Yeoman's Houses" u iets dat "natuurlijk" lijkt te zien, omdat in veel opzichten het ook "gegroeid" out of the Landscape !!!

 

"Paholaisen nuolet" edellä 15. / 16h. vuosisadan kivi ikkuna koteloon "Mytholmroyd tilalla".

= Tämä "innovaatio" oli yrittää pysäyttää sadevesi, joka juoksi alas rakennuksen seinät pääsemästä sisätilojen kautta ikkunat.

= Kuitenkin alkuperäinen ikkunoita ei ollut laseja, mutta puiset ikkunaluukut ja moderni nimi "ikkuna" on peräisin alkuperäisestä termi "tuuli reikä". lopulta "lyijypitoiset Lights" (lasinsiruja pitää yhdessä nauhat kiinni) otettiin käyttöön, ja oli tavallista Sever vuosisatoja.

= Suurin osa näistä "lyijypitoiset valot" ei auennut ja oli yksinkertaisesti kiinnitetty laastilla suora kiveen ikkunapuitteen.

= "Lyijypitoiset Lights" oli normaalisti timantin muotoinen lasi kuvio - mutta on elossa esimerkkejä suorakulmainen malleja sekä - toisin kuin alkuperäinen "tuuli reikiä" tuuletus oli erittäin huono - mutta hyöty oli, että he eivät anna sade ja lumi sisään sisätilojen ja säilytti myös lämpöä paremmin kuin pelkkä reikä seinään puiset ikkunaluukut !!!

= "Mytholmroyd maatila" (kuvattu) on hyvin varhaisessa puoli metsäinen rakenne, joka on koteloitu kivi - kun muotia encasing alkuperäinen puoli metsäinen rakenteen puun ja Rappauspäre heltta ja läiskiä (johon sisältyi lehmän lantaa) pyyhkäisi maan aikana luvun puolivälissä 1500: n - eniten West Yorkshire sitoutui tähän rajuja ja sen aika hyvin innovatiivinen kunnostukset omaisuuttaan noin 1600 - vaikka tähän muutoksen tyyppi tekee päivästä puolivälistä 1500: n jopa Yorkshire - missä yleisin käytetty materiaali tällainen verhous oli kivi - yleisin ja helposti saatavilla materiaalia käytettiin aina - joka lännessä Yorkshire jako maakunta (maakunta) Yorkshiren tarkoitti kiven on melko paljon se !!!

= Seinät nämä rakennukset ovat hyvin paksu ja useimmissa tapauksissa alkuperäistä rakennetta edelleen joihin ne sisältyvät.

= Sen hei päivä tämän talon ja ne kuin se omisti ja käytössä vaurain "Yeoman" (tai Faming luokan ihmisiä) eniten avasi hyvin pieni ja koska koko ja tai runsaasti perheen kasvoi edelleen osa oli lisätty - joten kun katsotte näitä "Yeoman taloja" näet jotain, joka näyttää "luonnollinen", koska monin tavoin sitä liian "kasvoi" ulos maisemaan !!!

 

"flèches du diable» ci-dessus un 15. / 16h. encadrement de fenêtre en pierre siècle au «ferme Mytholmroyd".

= Cette «innovation» était pour essayer d'arrêter l'eau de pluie qui coulait sur les murs du bâtiment de pénétrer à l'intérieur par les fenêtres.

= Mais les fenêtres d'origine ne ont pas le verre, mais des volets en bois et le nom moderne de «fenêtre» est dérivé du terme initial de «trou de vent". éventuellement "vitraux" (petits morceaux de verre maintenues ensemble par des bandes de plomb) a été introduit et était commun pour rompre les siècles.

= La plupart de ces "vitraux" n'a ouvert et a été tout simplement fixé avec du mortier directe dans le cadre de la fenêtre en pierre.

= "vitraux" était normalement avec un motif de verre en forme de diamant - mais il ya survivants exemples de dessins rectangulaires ainsi - à la différence des originaux "trous de vent" ventilation était très pauvre - mais l'avantage, ce est qu'ils ne ont pas laissé la pluie et la neige à l'intérieur et également conservé la chaleur mieux que juste un simple trou dans le mur avec des volets en bois !!!

= "Ferme Mytholmroyd" (représentée) est une structure très tôt à colombages qui a été enfermé dans la pierre - quand la mode pour enfermer la moitié de bois et plâtre sur lattis torchis (qui comprenait le fumier de vache) a balayé le pays durant la structure en bois d'origine du milieu à 1500 la fin des années - la plupart dans le West Yorkshire a entrepris cette drastiques et pour son temps rénovations très innovantes à leurs biens du monde 1600 - bien que certains de ce type de changement ne datent du milieu des années 1500, même dans le Yorkshire - où le matériau le plus utilisé pour les ce genre de revêtement était la pierre - comme le matériau le plus commun et facilement disponibles a toujours été utilisé - qui, dans l'ouest du Yorkshire division du comté (province) du Yorkshire signifiait pierre comme il ya plutôt beaucoup de lui !!!

= Les murs de ces bâtiments sont très épais et dans la plupart des cas, la structure d'origine est encore contenue en leur sein.

= Dans son hey jour cette maison et ceux qui, comme il a été détenu et occupé par les plus riches de la "Yeoman" (ou classe faming de personnes) les plus mis en marche très petit et que la taille et ou de la richesse de la famille a augmenté une autre partie était ajouté - donc quand vous regardez ces «maisons de Yeoman" vous voyez quelque chose qui semble «naturelle» parce que dans bien des égards trop "a grandi" dans le paysage !!!

 

"Pfeile des Teufels" über einem 15.. / 16h. Jahrhundert Stein Fensterrahmen auf "Mytholmroyd Bauernhof".

= Diese "Innovation" war, zu versuchen und zu stoppen Regenwasser, das die Mauern des Gebäudes in das Innere über die Fenster lief.

= Jedoch die ursprünglichen Fenster hatten keine Glas aber hölzernen Fensterläden und die modernen Namen "Fenster" wird von der ursprünglichen Laufzeit von "Windloch" abgeleitet. schließlich als "bleihaltige Lights" (kleine Glasstücke von Bleistreifen zusammengehalten) wurde eingeführt und war üblich sever Jahrhunderten.

= Die meisten dieser "Bleiverglasung" nicht geöffnet und wurde einfach mit Mörtel direkt in den Stein Fensterrahmen befestigt.

= "Verbleites Lichter" war in der Regel mit einer rautenförmigen Glasmuster - aber es gibt überlebenden Beispiele von rechteckigen Designs als auch - im Gegensatz zu den ursprünglichen "Windlöcher" Lüftung war sehr schlecht - aber der Nutzen war, dass sie nicht zulassen, die regen und Schnee in in das Innere und behielt auch die Wärme besser als nur eine einfache Öffnung in der Wand mit hölzernen Fensterläden !!!

= "Mytholmroyd Bauernhof" (siehe Bild) ist eine sehr frühe Fachwerkstruktur, die in Stein eingeschlossen war - wenn die Art und Weise zu umhüllen das ursprüngliche Fachwerkstruktur aus Holz und Putzträger Flechtwerk und Lehm (die Rindergülle enthalten) ging durch das Land während der die Mitte bis Ende 1500 - die meisten in West Yorkshire unternahm diese drastische und für seine Zeit sehr innovativ Renovierungen, um ihr Eigentum um 1600 - auch wenn einige dieser Art von Änderung datiert aus der Mitte 1500 auch in Yorkshire - wo die häufigste Material für verwendet diese Art der Verkleidung war Stein - als die häufigste und leicht verfügbar Material wurde immer verwendet - die im Westen Yorkshire Teilung der Grafschaft (Provinz) Yorkshire bedeutete Stein, da es ziemlich viel ist es !!!

= Die Wände dieser Bauwerke sind sehr dick und in den meisten Fällen wird die ursprüngliche Struktur noch in ihnen enthalten ist.

= In seiner Blütezeit dieses Haus und die wie es im Besitz der reichsten der "Yeoman" (oder faming Klasse von Menschen) von sehr kleinen meisten gestartet und wie die Größe und oder Reichtum der Familie besetzt war erhöht ein weiterer Teil war aufgenommen - so, wenn Sie an diesen "Häusern Yeoman ist" du siehst etwas, was "natürlich" erscheint, weil in vielerlei Hinsicht zu "wuchs" aus der Landschaft zu sehen !!!

 

"Örvar djöfulsins" ofan 15. / 16 klst. öld steinn glugga hlíf á "Mytholmroyd bænum".

= Þetta "nýsköpun" var að reyna að hætta að regnvatn sem rann niður veggi hússins frá því að slá inni gegnum glugga.

= Þó upprunalega Windows ekki hafa gler en tré hlera og nútíma nafni "glugga" er dregið af upprunalegu senn "vindur holu". loksins "steindum Lights" (lítil stykki af gleri haldið saman með ræmur af blýi) var kynnt og var algengt að skera aldir.

= Flestir þessir "inniheldur blý ljós" opnaði ekki og var einfaldlega fastur með steypuhræra beint í stein glugga ramma.

= "steindum Lights" var venjulega með demantur lagaður gler mynstur - hins vegar eru eftirlifandi dæmi um rétthyrnd hönnun eins vel - ólíkt upprunalegu "vindur holur" loftræsting var mjög léleg - en ávinningurinn var að þeir vildu ekki láta rigningu og snjó í innri og einnig haldið hita betur en bara einfaldur holu í vegg með tré hlera !!!

= "Mytholmroyd bæ" (lýst) er mjög snemma hálf bindingahúsaleiðin uppbyggingu sem var encased í stein - þegar tíska fyrir encasing upprunalega helmingur bindingahúsaleiðin uppbyggingu er úr tré og lath og gifsi wattle og daub (sem fylgir kýr áburð) hrífast landið á meðal til seint 1500 s - mest í West Yorkshire sér þetta róttækar og fyrir á sínum tíma mjög nýstárlegar endurbætur á eignum sínum frá um 1600 - enda þótt sumir af þessari tegund breytinga er dagsetning frá því um miðjan 1500, jafnvel í Yorkshire - þar sem algengi efni sem notuð eru til af þessu tagi klæðningu var steinn - eins algengasta og aðgengileg efni var alltaf notað - sem í West Yorkshire skiptingu sýsla (hérað) of Yorkshire ætlað steini eins og það er frekar mikið af því !!!

= Veggir þessara húsa eru mjög þykk og í flestum tilfellum upprunalega uppbygging er enn að finna innan þeirra.

= Í hey á sínum þetta hús og þá eins og það var í eigu og upptekinn af auðugastur af "Yeoman" (eða faming tegund af fólki) mest byrjaði á mjög lítil og eins og stærð og eða auð fjölskyldunnar aukist frekar hluti var bætt - þannig að þegar þú horfir á þessa "hús Yeoman er" þú sérð eitthvað sem virðist "eðlilegt" því á margan hátt það of "ólst" út af landslagi !!!

 

"frecce del diavolo" di cui sopra un 15 °. / 16h. finestra rivestimento in pietra secolo a "Mytholmroyd farm".

= Questo "innovazione" è stato quello di cercare di fermare l'acqua piovana, che correva lungo le pareti del palazzo di penetrare all'interno attraverso le finestre.

= Tuttavia le finestre originali non avevano il vetro ma persiane in legno e il nome moderno di "finestra" deriva dal termine originale di "buco di vento". infine "Luci piombo" (piccoli pezzi di vetro tenute insieme da strisce di piombo) è stato introdotto ed è stato comune per secoli sever.

= La maggior parte di queste "luci piombo" non ha aperto ed è stato semplicemente fissato con malta direttamente nel telaio della finestra di pietra.

= "Luci piombo" era normalmente con un modello di vetro a forma di diamante - tuttavia ci sono esempi superstiti di disegni rettangolari, come pure - a differenza delle originali "buchi di vento" ventilazione era molto povero - ma il vantaggio è che non hanno lasciato la pioggia e la neve per l'interno e anche mantenuto il calore meglio di un semplice buco nel muro con persiane in legno !!!

= "Mytholmroyd farm" (rappresentato) è una struttura molto presto graticcio che è stato racchiuso in pietra - quando la moda per stringe la metà del legno e assicella e gesso canne e fango (che comprendeva letame di vacca) spazzato il paese durante la struttura a graticcio originale la metà a 1500 fine degli anni - più in West Yorkshire ha intrapreso questo drastico e per il suo tempo di ristrutturazione molto innovative per la loro proprietà da circa 1600 - anche se alcuni di questo tipo di modifica non data a partire dalla metà del 1500, anche in Yorkshire - in cui il materiale più comune utilizzato per questo tipo di rivestimento è in pietra - il materiale più comune e facilmente disponibile è stato sempre utilizzato - che ad ovest divisione Yorkshire della contea (provincia) di Yorkshire significava pietra come c'è piuttosto un sacco di esso !!!

= Le mura di questi edifici sono molto spesse e nella maggior parte dei casi la struttura originale è ancora contenuta al loro interno.

= Nella sua hey giorno questa casa e di quelli come lui era di proprietà e occupata dai più ricchi del "Yeoman" (o classe Faming di persone) più iniziato molto piccolo e le dimensioni e o la ricchezza della famiglia è aumentato di un ulteriore parte era aggiunto - in modo che quando si guarda a queste "case di Yeoman" si vede qualcosa che sembra "naturale", perché per molti versi troppo è "cresciuto" fuori dal paesaggio !!!

 

"diabelskie" strzałki na powyższe. / 16h 15th. Obudowa wieku kamienia okno na "farmie Mytholmroyd".

= To "innowacja" była próba zatrzymania wody deszczowej, która prowadziła w dół ściany budynku z wejściem do wnętrza przez okna.

= Jednak oryginalne okna nie mają szkła, ale drewniane okiennice i nowoczesną nazwę "okna" pochodzi od pierwotnego terminu "dziury wiatru". w końcu "witrażowe" (małe światła kawałki szkła organizowane wspólnie przez paski ołowiu) został wprowadzony i był wspólny dla silnymi wieków.

= Większość tych "okna witrażowe" nie otwarty i po prostu stała się zaprawę bezpośrednio do ramy okiennej kamienia.

= "Światła" był leaded normalnie ze szkła w kształcie diamentu wzoru - jednak istnieją zachowanych przykładów prostokątnych konstrukcji, jak również - w przeciwieństwie do oryginalnych "dziur wiatrowych" wentylacja była bardzo słaba - ale zaletą było to, że nie pozwolił na deszcz i śnieg się do wnętrza, a także zachowane ciepło lepiej niż prosty otwór w ścianie z drewnianymi okiennicami !!!

= "Gospodarstwo Mytholmroyd" (przedstawione) jest bardzo wcześnie połowę konstrukcji szkieletowej konstrukcji, który został zamknięty w kamieniu - kiedy moda na otaczającą oryginalna szachulcowej konstrukcji na drewna i łaty i tynku Szachulec (która obejmowała krowiego nawozu) ogarnęła kraj w czasie połowy do końca 1500 roku - większość w West Yorkshire podjął to drastyczne i jak na swoje czasy bardzo innowacyjne renowacji swoich nieruchomości z całego 1600 - choć niektóre z tego typu zmiany nie datę, od połowy 1500 roku, nawet w Yorkshire - gdzie najczęstszą materiałów użytych do ten rodzaj okładziny był kamień - jak najbardziej powszechne i łatwo dostępne materiały zawsze był używany - który w West Yorkshire w podziale powiatu (województwa) Yorkshire oznaczało kamień jak jest, a wiele z nich !!!

= Ścianki tych budynkach jest bardzo gruby i w większości przypadków struktury pierwotnej wciąż zawartych w nich.

= W jego hey dzień ten dom i tych, jak to było własnością i zajęte przez najbogatszym z "Yeoman" (lub klasy faming osób) najbardziej rozpoczął się bardzo mały i jak wielkość i czy majątku rodziny wzrosła Dalsza część była dodał - tak, jeśli spojrzeć na tych "domów Yeoman za" widzisz coś, co wydaje się "naturalnym", ponieważ pod wieloma względami zbyt "wyrosły" z krajobrazu !!!

 

"setas do diabo" acima de um 15. / 16h. pedra do século janela cobertura a "fazenda Mytholmroyd".

= Esta "inovação" foi para tentar impedir a água da chuva que escorria pelas paredes do edifício de entrar no interior através das janelas.

= Porém as janelas originais não tinha vidro, mas persianas de madeira e o nome moderno de "janela" é derivado do termo original de "buraco de vento". eventualmente "Luzes de chumbo" (pequenos pedaços de vidro unidas por tiras de chumbo) foi introduzido e era comum durante séculos Sever.

= A maioria destes "vitrais" não se abriu e foi simplesmente fixado com argamassa direta na moldura da janela de pedra.

= "Luzes de chumbo" era normalmente com um padrão de vidro em forma de diamante - no entanto, há exemplos sobreviventes de desenhos retangulares, bem como - ao contrário do original "buracos de vento" ventilação era muito pobre - mas o benefício foi que eles não deixe que a chuva e neve para o interior e também manteve o calor melhor do que apenas um simples buraco na parede com persianas de madeira !!!

= "Farm Mytholmroyd" (representada) é uma estrutura muito cedo enxaimel que foi encerrada em pedra - quando a moda para envolver o meia de madeira e ripas e gesso pau a pique (que incluiu estrume de vaca) varreu o país durante a estrutura de madeira originais meados da década de 1500 - a maioria em West Yorkshire empreendeu esta reformas drásticas e para o seu tempo muito inovadoras para sua propriedade de cerca de 1600 - embora este tipo de mudança faz data de meados dos 1500, mesmo em Yorkshire - onde o material mais utilizado para este tipo de revestimento era de pedra - como o material mais comum e prontamente disponível sempre foi usado - que no oeste divisão Yorkshire do concelho (província) de Yorkshire significava pedra como há sim um monte de ele !!!

= As paredes destes edifícios são muito grossos e na maioria dos casos, a estrutura original ainda está contida dentro deles.

= Em seu apogeu esta casa, e aqueles que, como ele possuía e foi ocupado pelo mais rico do "Yeoman" (ou classe faming de pessoas), a maioria começou muito pequeno e como o tamanho e ou a riqueza da família aumentou mais uma parte foi adicionados - por isso, quando você olha para essas "casas do Yeoman" você vê algo que parece "natural", porque em muitos aspectos, também "cresceu" fora da paisagem !!!

 

"săgețile diavolului" de mai sus o 15. / 16h. piatră din secolul fereastră carcasă la "Mytholmroyd fermă".

= Aceasta "inovație" a fost de a încerca și a opri apa de ploaie care a fugit în jos pereții clădirii de la intrarea în interior prin ferestrele.

= Toate acestea, ferestrele originale nu au avut de sticlă, dar obloane din lemn și numele modern de "fereastra" este derivat din termenul inițial de "gaura vânt". în cele din urmă "Lumini plumb" (bucăți mici de sticlă deținute împreună prin benzi de plumb) a fost introdus și a fost obișnuit de secole sever.

= Cele mai multe dintre aceste "lumini cu plumb" nu a deschis și a fost pur și simplu fixat cu mortar directă în rama ferestrei de piatră.

= "Lumini plumb" a fost, în mod normal, cu o formă de diamant model de sticlă - cu toate acestea, există supraviețuitori exemple de desene sau modele rectangulare precum și - spre deosebire de "găurile de vânt" originale ventilație a fost foarte slab - dar beneficiul a fost că ei nu a lăsat ploaie și zăpadă în la interior și, de asemenea, reținut căldura mai bine decât o gaură în perete simplu cu obloane din lemn !!!

= "Mytholmroyd fermă" (reprezentat) este o structură foarte devreme jumătate din cherestea, care a fost îmbrăcate în piatră - în cazul în care moda pentru cofraje jumătate inițial structura Timbered de lemn și în plăcuță și ipsos împletitură de nuiele și mânji (care a inclus gunoi de grajd de vaca) a cuprins țara în timpul mijlocul anilor 1500 - mai în West Yorkshire întreprins acest renovari foarte inovatoare drastice și pentru timpul său la proprietate din jurul anului 1600 - deși o parte din acest tip de schimbare nu data de la mijlocul anilor 1500, chiar în Yorkshire - în cazul în care mai frecvente materialul folosit pentru acest tip de placare a fost piatra - ca cele mai frecvente și ușor accesibile Materialul a fost mereu utilizată - care, în West Yorkshire împărțirea județ (provincia) din Yorkshire a însemnat piatră, deoarece există mai degrabă o mulțime de ea !!!

= Pereții acestor clădiri sunt foarte gros și, în cele mai multe cazuri structura originală este conținută încă în ei.

= În hei zi de această casă și cei ca el era deținută și ocupată de cei mai bogați din "Yeoman" (sau clasa faming de persoane) mai a început foarte mic și, ca mărimea și bogăția sau a familiei a crescut o parte mai era adăugat - asa ca atunci cand te uiti la aceste "case Yeoman lui" tu vezi ceva ce pare "natural", deoarece în multe feluri prea "au crescut" din peisajul !!!

 

"Стрелы Дьявола" выше в 15-м. / 16 ч. камень века корпус окно в "Mytholmroyd хозяйство».

= Это "новшество" было, чтобы попытаться остановить дождевой воды, которая бежала по стенам здания от попадания внутрь через окна.

= Однако оригинальные окна не имеют стекла, но деревянные ставни и современное название "окна" происходит от первоначального термина «ветра дыры". в конце концов, "витражи" (маленькие кусочки стекла удерживаются вместе полосками свинца) был введен и было общим для сурового века.

= Большинство этих "витражи" не открыты и просто фиксируется раствор прямой в камень оконной раме.

= "витражи" был обычно с алмазной формы стекла рисунком - однако есть выжившие примеры прямоугольных конструкций, а также - в отличие от оригинала "Ветер дыр" вентиляция была очень бедной - но преимущество в том, что они не пропустили дождь и снег в в интерьере, а также сохранить тепло лучше, чем просто отверстие в стене с деревянными ставнями !!!

= "Mytholmroyd ферма" (изображены) является очень рано половина бревенчатые структура, которая была заключена в камне - когда мода на упаковывая оригинальный половина бревенчатые структура предприятий деревообрабатывающей и планки и штукатурки глинобитные (который включал коровьего навоза) охватившей страну в течение с середины до конца 1500-х - наиболее Западный Йоркшир предпринял этот радикальный и для своего времени очень инновационные переоборудование своей собственности от около 1600 - хотя некоторые этого типа изменение не дата, начиная с середины 1500-х годов даже в Йоркшире - где распространенным материал, используемый для Этот вид облицовки был камень - как наиболее распространенный и легко доступный материал всегда используется - который в Западном Йоркшире разделения графства (провинция) Йоркшира означало камень, как есть, а многое из него !!!

= Стенки этих зданий очень толстые и в большинстве случаев исходная структура все еще содержится в них.

= В своей эй день этот дом и тех, как это было в собственности и занимают богатые из "Yeoman" (или Faming класса людей) наиболее начался очень маленький и, как размер и или богатства семьи увеличился Другая часть была добавил - поэтому, когда вы посмотрите на этих "домов YEOMAN в" вы видите то, что кажется "естественным", поскольку во многих отношениях он слишком "выросли" из пейзажа !!!

 

"flechas del diablo" por encima de un 15o. / 16h. piedra del siglo ventana carcasa en "granja Mytholmroyd".

= Esta "innovación" fue para tratar de detener el agua de lluvia que corría por las paredes del edificio de la entrada en el interior a través de las ventanas.

= Sin embargo las ventanas originales no tenían vidrio, pero persianas de madera y el nombre moderno de "ventana" se deriva del término original de "agujero de viento". finalmente, "Luces de plomo" (pequeños trozos de vidrio unidas por tiras de plomo) se introdujo y fue común durante siglos severas.

= La mayor parte de estos "vidrieras artísticas" no se abrió y fue simplemente fijado con mortero directa en el marco de la ventana de piedra.

= "Luces de plomo" era normalmente con un patrón de cristal con forma de diamante - sin embargo, hay ejemplos de la supervivencia de los diseños rectangulares, así - a diferencia de los "agujeros de viento" originales ventilación era muy pobre - pero el beneficio fue que no dejaron que la lluvia y la nieve en el interior y también conserva el calor mejor que un simple agujero en la pared con persianas de madera !!!

= "Granja Mytholmroyd" (representado) es una estructura muy temprano entramado de madera que fue encerrado en la piedra - cuando la moda para que encierra la mitad de la madera y listones y zarzo yeso y barro (que incluía el estiércol de vaca) recorrió el país durante estructura abrocalada a mediados y finales de los años 1500 - la mayoría en West Yorkshire emprendió esta drásticas y para su época renovaciones muy innovadoras a su propiedad de alrededor de 1600 - aunque algunos de este tipo de cambio no datan de mediados de la década de 1500, incluso en Yorkshire - donde el material más común utilizado para este tipo de revestimiento era de piedra - como el material más común y fácilmente disponibles siempre fue utilizado - que en el oeste de Yorkshire división de la provincia (provincia) de Yorkshire significa piedra, ya que es más bien una gran parte de ella !!!

= Las paredes de estos edificios son muy gruesas y en la mayoría de los casos la estructura original todavía está contenida dentro de ellos.

= En su apogeo esta casa y los que, como era propiedad y ocupada por los más ricos de la "Yeoman" (o clase faming de personas), la mayoría comenzó muy pequeño y como el tamaño y la riqueza o de la familia aumentó una parte adicional era Añadida - así que cuando nos fijamos en estas "casas de Yeoman" ves algo que parece "natural" porque en muchos sentidos también "creció" en el paisaje !!!

 

"djävulens pilar" ovan en 15: e. / 16h. talet sten fönster hölje på "Mytholmroyd farm".

= Detta "innovation" var att försöka stoppa regnvatten som rann ner väggarna av byggnaden från att komma in i det inre via fönstren.

= Dock de ursprungliga fönstren inte hade glas men träluckor och den moderna namnet "fönster" härstammar från den ursprungliga löptiden "vindhålet". småningom "blyinfattade Lights" (små bitar av glas som hålls samman av remsor av bly) infördes och var vanligt vid svåra århundraden.

= De flesta av dessa "blyinfattade rutor" inte öppna och var helt enkelt fast med murbruk direkt in i stenfönsterramen.

= "blyinfattade Lights" var normalt med en diamantformad glasmönster - men det finns överlevande exempel på rektangulära mönster också - till skillnad från de ursprungliga "vind hål" ventilationen var mycket dålig - men fördelen var att de inte lät regn och snö i det inre och även behållit värmen bättre än bara en enkel hål i väggen med träluckor !!!

= "Mytholmroyd farm" (avbildad) är en mycket tidig korsvirkeshus struktur som var innesluten i sten - när mode för att innesluta den ursprungliga halvan timrade struktur s av trä och ribba och gips Lerklining (som inkluderade kogödsel) svepte landet under mitten och slutet av 1500-talet - mest i West Yorkshire åtog detta drastiska och för sin tid mycket innovativa renoveringar till sin egendom från omkring 1600 - även om några av den här typen av förändring gör datum från mitten av 1500-talet, även i Yorkshire - där den vanligaste materialet som används för denna typ av beklädnad var sten - som den vanligaste och lättillgängliga material används alltid - vilket i västra Yorkshire uppdelningen av länet (provins) i Yorkshire betydde sten som det finns ganska mycket av det !!!

= Väggarna i dessa byggnader är mycket tjock och i de flesta fall den ursprungliga strukturen är fortfarande innesluten i dessa.

= I sin Hej dag detta hus och dem som om det var ägs och ockuperades av de rikaste av de "Yeoman" (eller Faming klass av människor) mest började mycket små och som storleken och eller rikedom av familjen ökade ytterligare del var tillade - så när man tittar på dessa "Yeoman s hus" du ser något som verkar "naturligt" eftersom på många sätt det också "vuxit" ur landskapet !!!

Mănăstirea Sucevița este o mănăstire din România, situată la 18 km de Rădăuți (județul Suceava), înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Tradiția așează pe valea râului Sucevița, între dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.

 

Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul.

 

Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri.

Localitatea Câlnic se află în sudul județului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Spre sud, așezarea este străjuită de Dealurile piemontane ale Sebeșului, prelungiri ale Munților Cindrelului. Înspre nord se învecinează cu Podișul Secașelor. Orașele cele mai apropiate sunt Sebeșul (13km spre NV) și Sibiul (49km spre SE). Satele din împrejurimi: Petrești, Săsciori, Căpâlna, Rahău, Reciu, Gârbova, Cărpiniș, Miercurea Sibiului, au interesante situri și monumente istorice. Localitatea este o așezare de tip adunat, formată pe terasele inferioare ale pârâului omonim, altitudinea în centrul satului fiind de 328 m. Zona cea mai veche a vetrei locuite, Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului. La Câlnic săpăturile arheologice demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice si romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu.

Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română, după cum susține Nicolae Drăganu. Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Numele de Câlnic este frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare, încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857 numărul românilor sa fie mai mare decât al sașilor cu 200 de suflete. În mijlocul cartierului se află noua biserică ortodoxă, construită între 1960-1969, pe locul vechiului lăcaș ce data din 1792.

Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile de la înălțimea unei coline, ci se situează într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Deși aflată la mică distanță de strada principală și centru, evoluția urbanistică a localitătii nu a ajuns să o înglobeze tramei stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul–locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex. Câteva cămări, unele păstrate mai bine, iar altele ruinate, sunt adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn.

Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Curtina se sprijină pe mai multe contraforturi și prezintă din loc în loc metereze (guri de tragere). În partea sud-vestică, dominând drumul Reciului ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular.

Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m înălțime. Traseul său descrie un oval alungit pe direcția NE-SV, cu diametru maxim de cca 50m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții (NV) și un turn de apărare (SE). În partea de nord, incinta se sprijină pe trei contraforturi masive din beton armat, instalate în urma lucrărilor de restaurare.

La turnul de apărare din SE (h=cca15 m), de formă prismatică (plan rectangular), se accede printr-o ușă deschisă la etajul întâi. Diviziunile pe verticală ale interiorului au dispărut, însă se pot reconstitui pe baza urmelor lăsate. La cele două niveluri superioare turnul păstrează metereze înalte și înguste, deschise spre laturile care flanchează curtina la exterior. Este încununat cu un acoperiș piramidal. După pierderea rostului militar al cetății, în acest turn aerat și rece se păstra slănina. Din acest motiv mai este cunoscut și sub numele de turnul slăninii (Fleischerturm).

Cu cei cca. 24 m înăltime, turnul porții reprezintă una din dominantele verticale ale ansamblului. Intrarea în curtea interioară se face pe la parterul acestui turn, acoperit cu o boltă semicilindrică. Spre exterior, între două contraforturi mascate parțial de zidurile barbacanei, se află lăcașul de culisare al hersei (grilajul de poartă). Accesul în interiorul turnului se face printr-o scară de piatră, sprijinită pe un arc amplu de zidărie, care conduce spre intrarea de la etajul întâi. De aici, pe scări de lemn se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj, protejată de un acoperiș în patru ape. Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor.

În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic, singurul element de piatră profilată al construcției. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest, sud și est. În peretele sudic al navei, la mică înălțime față de nivelul de călcare, au fost practicate niște deschideri înguste, de tipul meterezelor. Funcția lor este incertă. Ar putea indica faptul că edificiul a avut inițial altă destinatie. Un acoperiș unic învelește întreaga clădire, de la frontonul triunghiular și până la absida altarului. Interiorul capelei este tăvănit. O tribună de lemn datată în 1733 este adosată peretelui vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură.

Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează pănă azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit, dotată cu un șemineu ale cărui urme sunt vizibile pe zidul vestic. Această sală a fost la rândul ei boltită, însă bolta s-a prăbușit, păstrându-se doar lunetele pe pereții de nord și sud. Încăperea e luminată prin mai multe deschideri ample, care aveau probabil ancadramente din piatră. Astăzi s-a păstrat unul singur, spre est.

Turnul donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, colecțiile de artă populară și medievală, fiind expuse pe două nivele. Colecția muzeală cuprinde valoroase obiecte de artă, unele de o vechime apreciabilă, marea majoritate fiind donate de Zoe și Marius Porumb. Vizitatorii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier și costume populare, covoare și textile, obiecte de cult, gravuri, vechi tipărituri românești și germane, obiecte metalice sau sculptură în lemn. Pivnița adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000 litri) din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul mediu, mențiunile documentare fiind încă din secolul al XVI-lea. În 1659 sunt amintite via bisericii evanghelice câlnicene (Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis).

Elementele constitutive ale cetății din Câlnic, așa cum se văd astăzi, nu aparțin unei singure etape de edificare, ci sunt rezultatul unor faze succesive, a unor adaptări și refuncționalizări. Considerată în ansamblu, fortificația nu este una care să impresioneze prin dimensiuni sau prin sisteme defensive complexe și elaborate. Cetatea din Câlnic este mai degrabă mică și cu elemente de fortificare de bază, simple ca realizare tehnică. Totuși deși nu poate concura cu marile cetăți, fortăreața din Câlnic este considerată foarte reprezentativă pentru o civilizație locală, transilvăneană, și o epocă particulară.

 

ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_din_C%C3%A2lnic

Rupea este un mic orășel de 5760 locuitori în județul Brașov.

 

Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de aşezări omeneşti datând din paleotic si neoliticul timpuriu(5.500-3.500 î.H.). Cercetările arheologice au scos la iveală diverse obiecte din aceasta epocă, mărturie a aşezărilor in regiune: unelte din piatră, fragmente ceramice, urne funerare etc.

 

In vremea dacilor, pe aceste locuri a fost ridicată dava cunoscută sub numele de Rumidava sau Ramidava (după diversele izvoare istorice); cucerită de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes ("stancă" sau "piatră"). Legenda spune ca Decebal s-ar fi sinucis la Rupea.

 

In veacul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina (in urma navalirilor popoarelor migratoare) si au construit pe ruinele acesteia, in mai multe etape, o cetate taraneasca dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps" (mult mai tarziu ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra"). Rupea nu este însa doar o gramada de piatra, ci un leagan al istoriei si legendei, un bastion de aparare al dacilor care se mai poate vedea si astazi. Cetatea are forma unei spirale ascendente. Sistemul de fortificare consta in trei incinte:

 

- Cetatea de Sus (construita inainte de colonizarea germana);

 

- Cetatea de Mijloc (ridicata in secolul al XV-lea);

 

- Cetatea de Jos (care dateaza din secolul al XVIII-lea).

 

Cetatea a fost construita cu incepere din anul 1324, in perioada rascoalei sasilor impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior, locuitorii au mai adaugat constructiei initiale trei turnuri de aparare si doua curti interioare, folosite ca adapost. In prima curte, vei gasi o fantana adanca de 59 metri, a carei apa nu a secat pana astazi. Și fântâna are o legendă, care spune că dacă un cuplu bea din apa rece va cunoaște iubire veșnică.

 

In schimb, cetatea a fost parasita inca din 1643, cind un incendiu devastator a transformat-o in ruine. La sfarsitul aceluiasi secol, sasii s-au refugiat in cetate, insa nu au folosit-o pentru a se apara, predand fara lupta cetatea armatelor habsburgice. In 1790, o furtuna puternica a distrus acoperisul cetatii, iar de atunci cetatea a fost lasata in parasire.

 

Va trebui sa urci si aici un drum ingust pana la portile cetatii, insa efortul iti va fi rasplatit din plin. Privelistea oferita de Dealurile Homoroadelor si de Podisul Hartibaciu este de neuitat. Particularitatile Cetatii Rupea sunt date de forma de melc a fortificatiilor si de Turnul Pentagonal. Cetatea facea parte din sistemul de semnalizare a invaziilor, contribuind astfel la protejarea Sighisoarei, important centru comercial din Transilvania.

 

Este capitala unuia dintre cele Șapte Scaune din Transilvania – adică unitățile administrative ale sașilor din Transilvania. Un „scaun” reprezenta o uniune de mai multe orașe și sate supuse aceleiași puteri judecătorești. Pentru fiecare scaun era desemnat un „jude regal”., care era supus numai regelui ungariei. Aceste unități administrative au existat din secolul al XII-lea până spre sfârșitul secolului al XIX-lea.

 

În 1716, zidurile cetăţii au folosit drept refugiu supravieţuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită in localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperişul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deşi localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc.

 

În timpul regimului comunist, cetatea a rezistat la distrugerea ei completă de către autorităţile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pentru amenajarea localităţii Rupea.

  

Biserica e mentionata istoric din sec XVI, contemporana cu vestita manastire de la Peri.

Are 57 de metri inaltime si a fost construita numai cu mesteri din Barsana.

 

ISTORICUL MANASTIRII

Localitatea Barsana este o asezare straveche, situata pe malul drept al raului Iza, la o departare de 20 kilometri spre sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei. Daca sapaturile arheologice au scos la iveala relicve care arata ca aici au existat asezari omenesti inca din epoca hallstattiana, in izvoarele scrise, localitatea Barsana este atestata incepand cu 1326 cand, la 26 septembrie, regele Carol Robert emite o diploma prin care sunt intarite drepturile de posesiune asupra mosiei Barsana, pentru cneazul Stanislau Barsan, care avea aceasta mosie cu drept de mostenire. Mai tarziu, asa cum reiese din diplomele emise de regele Sigismund de Luxemburg la 30 aprilie si respectiv 21 iulie 1390, proprietarii mosiei Barsana erau Voievozii Balcu si fratele sau Drag.

La Barsana au existat doua vetre monahale, la aproximativ opt - noua kilometri departare una de alta: una in partea sud-estica a hotarului, in locul numit Valea Slatinei, iar alta in partea sud-vestica a hotarului, pe dealul Humâna, la izvoarele vaii, care astazi se numeste Valea Hotarului, iar in documentele secolului al XIV - lea e amintita cu numele Valea Manastirii. Manastirea de pe dealul Humâna este aestata documentar de o diploma din 21 iulie 1390. Pana in prezent nu se cunosc alte documente care sa ateste existenta acestei manastiri. Dupa traditie Manastirea din Humâna a disparut in secolul al XVIII-lea, cand, prin actiunile uniatiei, au fost distruse mai multe manastiri de pe teritoriul Transilvaniei.

  

Manastirea de pe Valea Slatinei: Istoricul acestei manastiri incepe cu o sihastrie, care a existat in Valea Slatinei, in locul numit La Pãrul Calugarului. Este greu de stabilit data la care a luat fiinta aceasta sihastrie, totusi traditia spune ca manastirea din Valea Slatinei a fost „mai veche, mai mare si mai importanta decat cea din Humâna”. Viata monahala in sihastria din Valea Slatinei se pierde in negura vremurilor, inceputul ei poate ca a avut loc in secolul al XIII-lea sau in primii ani ai secolului al XIV-lea. Cu timpul, in jurul acestei sihastrii s-au adunat calugari si frati, care si-au facut acolo chilii si biserica de lemn si asa cum s-au petrecut lucrurile cu majoritatea manastirilor de pe teritoriul romanesc, si aici, modesta sihastrie a devenit manastire.

La Pãrul Calugarului, manastirea era foarte izolata, se afla adancita intr-o padure de foioase de pe un deal situat la mare departare de localitate. Accesul la manastire era ingreunat si din cauza raului Iza, peste care nu exista o punte de trecere in apropiere. De aceea, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, manastirea a fost mutata din Valea Slatinei intr-un loc din dreapta Izei, numit pe atunci Podurile Stramtorii, iar dupa mutarea manastirii in acest loc, platoul a primit numele Podurile Manastirii.

Dupa traditie, mutarea manastirii a fost facuta de catre un voievod, iar acesta nu putea fi altul decat Balcu Voda care a condus Tara Maramuresului timp de treizeci de ani fiind ultimul mare voievod al Maramuresului. In sprijinul acestei ipoteze pledeaza si faptul ca voievozii Balcu si Drag erau buni crestini ortodocsi si ctitori de asezaminte sfinte; printre altele, ei au ridicat manastirea Peri la rangul de stavropighie patriarhala, au construit biserica de piatra de la manastirea Peri iar in 1364 au ctitorit biserica din Deal de la Ieud, care in traditie poarta numele voievodului Balcu - Biserica Balcului.

Voievozii Balcu si Drag, carora li s-au alaturat si boierii din sat, au inzestrat manastirea cu terenuri arabile, fanete, paduri si alte bunuri, fiind in acest fel ctitorii manastirii iar Manastirea Barsana poate fi numita, pe drept cuvant, manastire voievodala. Treptat, averile manastirii s-au marit, dar a sporit si prestigiul ei ca vatra de spiritualitate romaneasca. Aici se pregateau preoti, cantori, zugravi. Cu toate interdictiile impuse de regimurile straine, Manastirea Barsana tinea legaturi cu marile centre ortodoxe din Tara Romaneasca si Moldova, de unde se procurau carti de slujba si invatatura, nu numai pentru trebuintele manastirii ci si pentru parohiile invecinate.

Din anul 1735, cand episcopul Maramuresului Dosoftei Teodorovici, care isi avea resedinta la Manastirea Uglea, a fost asasinat, pana in 1740, cand episcop al Maramuresului era Gavril Stefanca de Barsana, resedinta Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului a fost la Manastirea Barsana. Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului a fost desfiintata, oficial, in 1740, dar si dupa aceasta data preotii, calugarii si credinciosii maramureseni au ramas statornici in credinta stramoseasca.

In timpul actiunilor uniatiei din jurul anului 1700 si perioadei care a urmat, Maramuresul a ramas o adevarata cetate inexpugnabila a Ortodoxiei iar Manastirea Barsana a avut un rol important in apararea legii stramosesti din acea perioada atat de grea din istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Chiar in conditiile presiunilor generate de extinderea oficiala a unirii religioase a romanilor cu Biserica Romei asupra locasurilor de cult ortodox din zona, manastirea va rezista pana la 1791.

La 12 iulie 1791 manastirea a fost desfiintata, calugarii au fost alungati si s-au refugiat in Moldova la Manastirea Neamt. Atunci manastirea a fost devastata, chiliile si cladirile anexe distruse, averea confiscata: o parte a averii a trecut in proprietatea statului si predata manastirii greco-catolice de la Cernoc (Munkaci) iar, alta, inclusiv locul unde a fost manastirea, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Barsana.

Dupa desfiintarea manastirii, pe vatra manastirii n-au dainuit decat biserica si staretia. Pentru a feri biserica de profanare si distrugere, credinciosii din Barsana au mutat-o, in 1806, chiar in vatra satului, in locul numit Podurile Jbârului, unde se mai poate vedea si azi. O data cu mutarea bisericii, a fost dusa in sat si staretia. In aceasta casa a functionat scoala confesionala romaneasca in timpul renumitului dascal Fabian.

UN VIAJE A TRANSILVANIA

 

Transilvania es, ante todo, una región de contrastes. Confluyen en ella vestigios medievales de origen germánico, rasgos culturales magiares y, sobretodo, una naturaleza agreste de inviernos duros y veranos amables que nos ofrece verdes paisajes de montaña (los Cárpatos) y estampas de la vida rural imposibles de encontrar en otro lugar de Europa. Nuestro viaje se caracterizó por emplear nuestro propio vehículo (un todoterreno) desde Barcelona. Ello permite tener una verdadera dimensión de la distancia real y del viaje que hay que hacer atravesando media Europa. Por otro lado, el disponer de tracción a las cuatro ruedas también nos facilita nuestras incursiones por las zonas rurales más remotas a las que solo se llega por pistas forestales de conservación irregular. En realidad, existen muchas carreteras de la red secundaria sin asfaltar. Para planificar el viaje dentro de Rumania, contamos con la inestimable ayuda de Anamar Viajes de Valencia. Con ellos hicimos todas las reservas y nos asesoraron en la planificación de las etapas. A pesar de que se puede viajar por libre perfectamente, da mucha seguridad ir con los bonos prepagados sabiendo que se ha escogido en cada caso la mejor alternativa de alojamiento. También hay que tener en cuanta que en muchos hoteles y casas rurales no hablan inglés y es difícil comunicarse por internet.

 

El viaje hasta Transilvania duró cuatro jornadas incluyendo la travesía en barco de Barcelona a Génova. A pesar de no ser la más corta, la ruta que escogí es la que atraviesa los Alpes desde Bolzano a Villach por la cornisa de los Dolomitas. Recorrer Austria en verano y con buen tiempo siempre es agradable. Después de dejar atrás el Tirol, pernoctamos en un pequeño pueblo de la región de Istria. Al día siguiente llegamos a Kecskemet a un hotel con piscina, sauna, jacuzzi, billar, etc. (todo ello sin recargo)

 

Por fin, atravesamos la frontera dejando atrás Hungría. La entrada a Rumania por Arad es algo decepcionante. La decadencia de viejas instalaciones industriales, los bloques de viviendas de la época comunista y la suciedad de los márgenes de la carrera suponen un cambio importante respecto a la limpieza y pulcritud de Austria y Hungría. En cualquier caso, estábamos advertidos. Para futuros viajeros, recomiendo entrar más al norte por pasos fronterizos secundarios (por ejemplo Gyula/Varsand); aunque eso siempre dependerá del circuito que tengamos planificado. Para orientarnos, utilizamos mapas físicos (también algún pdf descargado de Internet) y viejos mapas militares soviéticos georeferenciados para su uso con el oziexplorer de nuestro pocket pc. Estos mapas tienen dos inconvenientes: son muy antiguos y algunas carreteras no existían y todo está escrito con caracteres cirílicos, es decir, no se entiende nada. Pero, sorprendentemente, son muy exactos en cuanto al relieve y demás accidentes topográficos. Con toda seguridad, los rusos tomaron fotos aéreas.

 

Nuestra primera área para explorar eran los Muntii Cindrel y Sibiu. Las montañas al sur de Sibiu son poco conocidas por el turismo. Densos e impenetrables bosques de abetos se extienden por esta parte de los Cárpatos. Una infernal pista forestal utilizada para extraer madera con los caballos nos conduce desde la Cabana Craiuneasa a Paltinis. En esta estación de esquí existe un remontador que funciona en verano y que nos facilita la ascensión para hacer excursiones. La bajada hasta Rasinari es espectacular por sus paisajes de montaña. En cualquiera de los pueblos que encontramos en la falda de la montaña obtendremos muestras de la amabilidad y hospitalidad de sus habitantes. Un vecino de Rasinari (que ahora vive en Valencia) nos mostró la iglesia ortodoxa con todo lujo de explicaciones en perfecto español acerca de la liturgia de esta religión. El siguiente día lo destinamos a visitar Sibiu (capital cultural europea en 2.007) y a bañarnos en las aguas saladas termales de Ocna Sibiului. Esto último fue una recomendación de un rumano que se alojaba en nuestro hotel. Pese a no hablar ningún idioma común, insistió en sus consejos haciendo especial énfasis en la arquitectura de madera de Maramures. Nos quería dar su propio mapa de carreteras con los monumentos marcados que, evidentemente, rechacé.

 

La llegada a la zona de Poiana Brasov desde Rasnov es muy recomedable. La ciudadela fortificada de esta última población nos vigila desde lo alto en el tramo final de carretera (esta vez, perfectamente asfaltada). El Hotel Alpin ofrece todo lujo de servicios y comodidades, entre ellas una gran piscina interior climatizada, motivo por el cual lo escogimos. También disponen de una buena carta de vinos de Transilvania. Realmente, el cabernet-savignon y el merlot se han adaptado muy bien al clima local. Desde Poiana-Brasov visitamos los castillos de Bran (¿el de Drácula?) y Peles (con muchos turistas). El tema de los vampiros resulta muy estimulante para los niños y, a pesar de que entienden que hay más ficción que realidad, tienen un gran interés por todo lo relacionado con Drácula. Una excursión a pie por las frondosas montañas de Bucegi nos acerca a los dominios del oso. Los carteles nos advierten de no interactuar con la fauna salvaje. El último día alojados en Poiana Brasov lo dedicamos a hacer unas incursiones en el parque natural de Piatra Crauli. Embarradas pistas forestales comunican las aldeas y permiten adentrarse en las montañas. Aprovechamos la abundancia para recoger frutos del bosque, dejando, eso sí, algo para los osos.

 

Antes de llegar a Sighisoara visitamos alguna de las famosas iglesias fortificadas de origen sajón (patrimonio de la humanidad catalogado por la UNESCO). Si están cerradas, los vecinos nos indicarán cómo obtener las llaves. En Bunesti unos turistas de Bucarest que ya las habían conseguido nos invitaron a acompañarles en su visita.

 

Por fin alcanzamos la ciudadela medieval de Sigshoara, no sin antes pinchar una rueda. La parte amurallada está en obras con los restos del pavimento original completamente reventados. Cuando haya culminado la restauración de toda la ciudadela el resultado será magnífico. Nosotros sufrimos el inconveniente de no poder acceder con nuestro vehículo al hotel Casa Wagner, ubicado en el mismo centro neurálgico de la ciudadela. Actualmente Sighisoara también está catalogada como patrimonio de la humanidad por la UNESCO. Cenamos en la casa donde nació Vlad Tepes (el temible empalador, hijo de Vlad Dracul). A pesar de que la mayor parte de la población de origen sajón ha emigrado a Alemania, la huella de los fundadores de la ciudad está muy presente como lo atestiguan los apellidos del cementerio mayoritariamente alemanes.

 

Continuamos viaje hasta Maramures, según algunos, el secreto mejor guardado de Europa. Antes de superar el puerto de montaña de Pasul Setref, un profesional nos reparó el pinchazo en 10 minutos por menos de 2,5 euros.

 

Ciertamente, lo que vimos durante el par de días que permanecimos en Maramures fue sorprendente. Aparte de la sofisticada arquitectura de madera (tanto religiosa como civil) la propia indumentaria de la gente (los días de fiesta van todos con vestidos tradicionales) ya era, de por sí, atracción suficiente para contemplar y hacer fotografías. La casa rural donde nos alojamos tenía la ornamentación de madera propia de Maramures. Y, por si fuera poco, algunos de los miembros de la familia anfitriona nos ofrecieron, por la noche, canciones y bailes típicos. El trato cercano, la gastronomía casera y las cenas en el patio con vistas a las montañas que hacen frontera con Ucraina fueron de lo más agradables. Realmente fue un acierto ir a una casa de agroturismo en lugar de un hotel más convencional. Visitamos, entre otras, el monasterio de Barsana y la iglesia de Surdesti, el edificio de madera más alto de Europa. Pero, en Maramures, parar en cualquier pueblo aunque no figure en ninguna guía es siempre un descubrimiento. Nosotros coincidimos con la festividad del 15 de agosto, muy celebrada por la religión uniata (predominante en la zona desde que la introdujeron los Habsburgo). No deja de ser sorprendente el trasiego de mujeres con faldas de flores y pañuelos de colores en la cabeza y los hombres con traje oscuro y sombreros típicos que se dirigen a las iglesias de madera.

 

La etapa final del recorrido por Transilvania eran los Muntii Apuseni. Si se va en todoterreno o en un vehículo alto y resistente, recomiendo encarecidamente llegar desde el norte por el pantano de Fantanelelor siguiendo la carretera de baja a Albac. El recorrido entre Poiana Horea y Horea es impresionante. A partir del pantano, el asfalto va desapareciendo paulatinamente hasta que la carretera se convierte en una pista de alta montaña por la que un coche normal apenas podrá circular sin romperse. Los paisajes que se ven durante estos últimos 20 kilómetros son de una gran belleza. En un gran prado antes de llegar a Albac encontramos el que será el último hotel de nuestro itinerario por Transilvania. Como en el anterior alojamiento, no hablan inglés, ni español, ni italiano ni catalán... pero, una vez más, la amabilidad del personal suple la diferencia idiomática. Dedicamos los siguientes dos días a explorar los Muntii Apuseni, descubriendo el mundo rural de los moti (que dicen ser descendientes de los dacios) y visitando la famosa gruta de Scarisoara con una temperatura constante por debajo de los 0 grados. Las formaciones de hielo de su interior son un gran contraste con el día caluroso y soleado del exterior. Orientándonos con el mapa soviético del pocket-pc completamos una ruta por pistas de montaña atravesando bosques y prados hasta llegar otrea vez a Horea. Sorprende comprobar el gran número de casas y cabañas habitadas en sitios que en invierno tienen que quedarse forzosamente aislados por la nieve. Cuando llegamos al hotel, el Toyota estaba completamente rebozado de barro y excrementos de vaca. De todas las zonas visitadas en Rumania, en los Apuseni fue donde más sensación tuvimos de ser los únicos turistas occidentales. En realidad, en algunas aldeas no había más visitantes que nosotros. Al día s¡guiente, abandonamos Rumanía para dirigirnos al decadente hotel del castillo de Almasy (“el paciente inglés”) ya en Hungría. El resto del viaje por Austria e Italia consistió en deshacer lo andado a la ida.

 

Nuestra valoración final de la estancia en Transilvania es que se trata de un viaje diferente al que pueda hacerse a cualquier otro lugar de Europa. Rumanía es un país que pertenece a la Unión Europea pero que, para mejor o peor, de momento, ha escapado a la homogenización del resto de Europa. Transilvania es, ante todo, una región de fuerte carácter rural, con un nivel de desarrollo precario en algunas infraestructuras. Quizá por ello, transmite una autenticidad muy especial y una sensación de haber viajado a otra época. Es remarcable, también, el carácter amable y abierto de los rumanos. Incluso con las dificultades del idioma, siempre es fácil iniciar una conversación con ellos que no dudarán en ayudar en lo que sea antes incluso de que se les solicite. Por otra parte, en todas las zonas visitadas, las ciudades y carreteras están bien señalizadas. En cuanto a la seguridad, podemos decir que no hemos tenido en ningún momento el más mínimo problema. Otro tema es el de la circulación; algunos rumanos practican arriesgados adelantamientos en la las travesías de los pueblos. Hay que extremar la precaución ya que, además, otros circulan con carros tirados por caballos y, al menos en verano, hay mucha gente y animales por la calle. También quiero añadir una valoración acerca de la hostelería en Transilvania: en las principales carreteras es fácil encontrar restaurantes en pasos de montaña, gasolineras o cruces importantes. Se puede comer con una calidad muy aceptable por poco dinero. En carreteras secundarias o pueblos pequeños puede ser que no se encuentre ningún restaurante. Nosotros optamos por hacer picnic en muchos de los bucólicos parajes por donde pasamos. La gastronomía es buena pero poco creativa. Muy calórica, como corresponde a un país de montañas y muy basada en los productos locales. Todos los hoteles y casas en que estuvimos, seleccionados con el asesoramiento de Anamar Viajes, estaban muy bien emplazados y disponían de habitaciones amplias y límpias. Se nota, no obstante, que es un pais en que el turismo se está desarrollando y que, en un futuro, contará con un abanico más amplio de opciones de diferentes categorías. Desde estas lineas, recomiendo hacer el esfuerzo para visitar Transilvania y, por supuesto, ofrezco mi experiencia a quien quiera saber más de este increïble pais.

  

Vistas desde el Hotel...

  

Mănăstirea Suceviţa este o mănăstire din România, situată la 18 km de Rădăuţi (judeţul Suceava). Tradiţia aşează pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică din lemn şi o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.

 

Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine ştie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Şchiopul.

 

Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă "munteneşti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească. Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) şi groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.

Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murală interioară şi exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă naraţiune biblică din Vechiul şi Noul Testament.

Desi nu in proportia marilor ctitorii voievodale, care au avut un rol insemnat in trecutul Moldovei medievale, Manastirea Sihastria, prin cele trei secole de existenta, evoca totusi cateva momente istorice de seama. In arhitectura manastirea continua cu fidelitate stilul clasic moldovenesc care, in ciuda atator innoiri si adaugiri, se mentine pana intr-o epoca asa de tarzie.

 

In marile manastiri Neamt, Secu si Agapia se gaseau destui calugari dornici sa continue traditia Cuviosului Daniil Sihastrul si a altor pustnici renumiti. Codrii nestrabatuti din partea locului ofereau cele mai bune conditii. Cateva insemnari pe vechi carti de cult cat si unele urme de chilii atesta ca la inceputul secolului al XVII-lea traiau in imprejurimi numerosi sihastri.

 

Protos. Ioanichie MoroiAstfel, infiintarea unei „sihastrii” mai la indemana devenea in chip firesc o necesitate. Faptul fiind cunoscut de episcopul Ghedeon de Husi, ca ucenic al venerabilului mitropolit Varlaam Motoc, acesta intemeiaza in 1655 – fiind deja mitropolit al Moldovei (1653-1659) – prima biserica a schitului Sihastria, pe care o inzestreaza apoi cu chilii si cele de trebuinta. Locul ales a fost „poiana lui Atanasie”, care oferea conditii prilenice unei vieti de sihastrie, iar primii vietuitori, asa cum consemneaza pomelnicul ctitoricesc, au fost sapte sihastri din Manastirea Neamt retrasi mult mai inainte prin partile locului.

 

Vremurile vitrege care au urmat si mai ales desele incursiuni ale tatarilor de la inceputul sec. al XVIII-lea au facut ca schitul Sihastria sa ajunga intr-o stare aproape de ruina. Indemnat de exemplul inaintasului sau, ca si de frumusetea locului, Episcopul Ghedeon de Roman construieste in anul 1734 o noua biserica mai trainica si incapatoare pe care o inchina Manastirii Secu din apropiere, dupa obiceiul vremii.

 

In 1821 cetele eteristilor lui Alexandru Ipsilanti, urmarite de turci, se retrag in partile Moldovei, ajungand pana la Manastirea Secu. Lupta sangeroasa care a urmat s-a incheiat cu arderea si pradarea manastirilor din imprejurimi de catre turci, printre care si Sihastria. Schitul nu a ars in intregime. Tezaurul Sihastriei, dupa cum consemneaza pomelnicul ctitoricesc, a fost ascuns in acele zile la Poiana Crucii „sub un fag”, intr-un cazan de arama. Cu timpul taina obiectelor de cult s-a pierdut.

 

Lucrarile de refacere au inceput abia in anul 1824, cu sprijinul efectiv al mitropolitului Veniamin Costachi si au durat aproape doi ani. S-au refacut atunci biserica de piatra, turnul clopotnita, un corp de chilie in partea de sud, turnul portii si zidul de incinta. Renumitul „calfa pietrar” Nicolae Cerneschi din Botosani a condus lucrarile, contribuind atat cu priceperea sa cat si cu insemnate sume de bani, devenind astfel al treilea ctitor principal al manastirii.

 

Vechile obiecte de cult fiind pierdute, se lucreaza in acelasi an noi obiecte bisericesti, in atelierele Manastirii Neamt: vase liturgice, candele si cadelnite de argint, doua clopote etc. Astfel, Sihastria isi incepe din nou firul existentei sale, intrerupt timp de patru ani. In anul 1837 se construieste din lemn, pentru serviciul religios din timpul iernii, un paraclis cu hramul Sfintii Parinti Ioachim si Ana si, in continuare, alte doua corpuri de chilii, in partea de est si de nord. In 1842, „o cismea cu doua tevi precum se vede” aducea in incinta „apa racoritoare si de viata datatoare”.

 

In vara anului 1941 un incendiu necrutator a mistuit paraclisul de lemn si o parte a chiliilor Sihastriei, din care cauza multi calugari au plecat la alte manastiri. Parintele staret Ioanichie fiind batran si bolnav, in 1942 este ales loctiitor de staret Parintele Cleopa.

 

Prima grija a noului staret a fost refacerea incintei si a chiliilor arse. Cu ajutorul manastirii Neamt, pana in 1944 s-au construit doua corpuri de chilii cu peste 20 de incaperi. Invingand dificultatile aduse de razboi si seceta, obstea condusa de Parintele Cleopa se intareste duhovniceste, creste numeric si, cu mari eforturi, reuseste sa construiasca in 1946 un nou paraclis.

 

Pe 16 octombrie 1988 a avut loc resfintirea solemna a bisericii centrale, pictata de Protos. Bartolomeu Florea. Slujba de resfintire si Sfanta Liturghie arhiereasca au fost savarsite de Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu Prea Sfintitul Eftimie, Episcopul Romanului si Husilor, inconjurati de un sobor de peste 15 preoti si diaconi in mijlocul a mii de credinciosi.

Localitatea Câlnic se află în sudul județului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Spre sud, așezarea este străjuită de Dealurile piemontane ale Sebeșului, prelungiri ale Munților Cindrelului. Înspre nord se învecinează cu Podișul Secașelor. Orașele cele mai apropiate sunt Sebeșul (13km spre NV) și Sibiul (49km spre SE). Satele din împrejurimi: Petrești, Săsciori, Căpâlna, Rahău, Reciu, Gârbova, Cărpiniș, Miercurea Sibiului, au interesante situri și monumente istorice. Localitatea este o așezare de tip adunat, formată pe terasele inferioare ale pârâului omonim, altitudinea în centrul satului fiind de 328 m. Zona cea mai veche a vetrei locuite, Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului. La Câlnic săpăturile arheologice demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice si romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu.

Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română, după cum susține Nicolae Drăganu. Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Numele de Câlnic este frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare, încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857 numărul românilor sa fie mai mare decât al sașilor cu 200 de suflete. În mijlocul cartierului se află noua biserică ortodoxă, construită între 1960-1969, pe locul vechiului lăcaș ce data din 1792.

Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile de la înălțimea unei coline, ci se situează într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Deși aflată la mică distanță de strada principală și centru, evoluția urbanistică a localitătii nu a ajuns să o înglobeze tramei stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul–locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex. Câteva cămări, unele păstrate mai bine, iar altele ruinate, sunt adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn.

Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Curtina se sprijină pe mai multe contraforturi și prezintă din loc în loc metereze (guri de tragere). În partea sud-vestică, dominând drumul Reciului ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular.

Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m înălțime. Traseul său descrie un oval alungit pe direcția NE-SV, cu diametru maxim de cca 50m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții (NV) și un turn de apărare (SE). În partea de nord, incinta se sprijină pe trei contraforturi masive din beton armat, instalate în urma lucrărilor de restaurare.

La turnul de apărare din SE (h=cca15 m), de formă prismatică (plan rectangular), se accede printr-o ușă deschisă la etajul întâi. Diviziunile pe verticală ale interiorului au dispărut, însă se pot reconstitui pe baza urmelor lăsate. La cele două niveluri superioare turnul păstrează metereze înalte și înguste, deschise spre laturile care flanchează curtina la exterior. Este încununat cu un acoperiș piramidal. După pierderea rostului militar al cetății, în acest turn aerat și rece se păstra slănina. Din acest motiv mai este cunoscut și sub numele de turnul slăninii (Fleischerturm).

Cu cei cca. 24 m înăltime, turnul porții reprezintă una din dominantele verticale ale ansamblului. Intrarea în curtea interioară se face pe la parterul acestui turn, acoperit cu o boltă semicilindrică. Spre exterior, între două contraforturi mascate parțial de zidurile barbacanei, se află lăcașul de culisare al hersei (grilajul de poartă). Accesul în interiorul turnului se face printr-o scară de piatră, sprijinită pe un arc amplu de zidărie, care conduce spre intrarea de la etajul întâi. De aici, pe scări de lemn se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj, protejată de un acoperiș în patru ape. Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor.

În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic, singurul element de piatră profilată al construcției. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest, sud și est. În peretele sudic al navei, la mică înălțime față de nivelul de călcare, au fost practicate niște deschideri înguste, de tipul meterezelor. Funcția lor este incertă. Ar putea indica faptul că edificiul a avut inițial altă destinatie. Un acoperiș unic învelește întreaga clădire, de la frontonul triunghiular și până la absida altarului. Interiorul capelei este tăvănit. O tribună de lemn datată în 1733 este adosată peretelui vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură.

Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează pănă azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit, dotată cu un șemineu ale cărui urme sunt vizibile pe zidul vestic. Această sală a fost la rândul ei boltită, însă bolta s-a prăbușit, păstrându-se doar lunetele pe pereții de nord și sud. Încăperea e luminată prin mai multe deschideri ample, care aveau probabil ancadramente din piatră. Astăzi s-a păstrat unul singur, spre est.

Turnul donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, colecțiile de artă populară și medievală, fiind expuse pe două nivele. Colecția muzeală cuprinde valoroase obiecte de artă, unele de o vechime apreciabilă, marea majoritate fiind donate de Zoe și Marius Porumb. Vizitatorii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier și costume populare, covoare și textile, obiecte de cult, gravuri, vechi tipărituri românești și germane, obiecte metalice sau sculptură în lemn. Pivnița adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000 litri) din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul mediu, mențiunile documentare fiind încă din secolul al XVI-lea. În 1659 sunt amintite via bisericii evanghelice câlnicene (Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis).

Elementele constitutive ale cetății din Câlnic, așa cum se văd astăzi, nu aparțin unei singure etape de edificare, ci sunt rezultatul unor faze succesive, a unor adaptări și refuncționalizări. Considerată în ansamblu, fortificația nu este una care să impresioneze prin dimensiuni sau prin sisteme defensive complexe și elaborate. Cetatea din Câlnic este mai degrabă mică și cu elemente de fortificare de bază, simple ca realizare tehnică. Totuși deși nu poate concura cu marile cetăți, fortăreața din Câlnic este considerată foarte reprezentativă pentru o civilizație locală, transilvăneană, și o epocă particulară.

 

ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_din_C%C3%A2lnic

Biserica Manastirii Humor este asezata intr-un cadru natural de o rara frumusete,cu privelisti inca salbatice si pitoresti. Ea isi are inceputurile in vremea domniei lui Alexandru cel Bun, cind, ascunsa intre codri, se ridica aici cea dintai asezare manastireasca, ctitoria marelui vornic Ioan (1415). La inceputul secolului al XVI-lea, in 1527, manastirea a fost jefuita si distrusa de tatari. Biserica fusese inzestrata cu obiecte pretioase si manuscrise, dintre care cel mai de pret care se pastreaza si astazi este Tetraevangheliarul din 1473, carte daruita e Stefan cel Mare. Ruinele vechii manastiri se pot vedea si astazi, la cca. 300m de actuala biserica. In vremea lui Petru Rares, si Humorul este cuprins in campania de restaurari. Dar, aici, nu domnul savarseste opera de reconstructie, ci marele logofat Toader Bubuiog, dreapta si credincioasa si sluga. Pisania sapata in piatra pe peretele de sud aduce datele despre biserica: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Duhului Sfant, la porunca evlaviosului domn Petru voevod, fiul voevodului Stefan cel Mare, s-a inceput si s-a zidit acest hram in numele cinstitei adormiri a Prea Curatei si Prea Binecuvintatei noastre Stapine Nascatoare de DUmnezeu si pururea Fecioara Maria, pe cheltuiala si cu osteneala robului lui Dumnezeu, jupan Toader, mare logofat si a sotiei sale Anastasia, in anul 1530 luna august 15 si cind era egumen Chir Paisie." In 1535, ctitorul reunea o echipa de mesteri zugravi care sa asigure decorarea noii biserici. Asa cum arata analiza stilistica a picturii, echipa era formata din 4 zugravi, fiecare avand o personalitate artistica formata. Printre ei, exista indicii sa fi participat si acela care se intitula "zugrav de biserici si curtean al Mariei sale Petru, voevodul Moldovei" Toma din Suceava. Echipa aceasta a relizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.

In decursul vremii Manastirea Neamt a tinut faclia aprinsa a ortodoxiei atat in Tarile Romane cat si in intreg spatiu sud-est european.

 

Inca de la formarea acestui asezamant monahal, calugarii s-au indeletnicit cu arta scrisului si a mestesugului in „arta de frumos” specific in timpul respectiv numai vietii monahale. Mai tarziu, in timpul Sfantului Paisie apar traducerile, ca apoi in secolul al XIX-lea sa ia fiinta si tiparul in aceasta mare Lavra.

 

Pentru multe manastiri, Manastirea Neamt a fost un simbol de inspiratie dupa cum afirma atat de frumos Grigore Ilisei, numind-o „Manastirea Manastirilor”.

  

"Izvoare istorice, care sa determine cu exactitate timpul si imprejurarile in care ea a luat fiinta nu exista. Traditii locale puternice, in mai multe versiuni, ca si inscriptia de pe un clopot din veacul al XIX-lea ("Acest clopot s-au varsat din materialul clopotului facut la 1393 de domnul Stefan cel dintai si care s-au topit la arderea manastirii Neamtu 1862 noiembrie 20" ) dovedesc existenta manastirii la sfarsitul celui de-al XIV-lea secol. In traditia locala, inregistrata si de cronicari, se pomeneste insa de niste calugari care ar fi venit de prin partile Dunarii (unii spun ca acesti calugari ar fi fost discipolii lui Nicodim, organizatorul vietii manastiresti in Tara Romaneasca) si ar fi intemeiat un schit chiar cu un veac mai inainte. Ei au ridicat aici o biserica din lemn, numita de istorici "Biserica alba", pe locul de azi al bisericii "Bogoslovul" din cimitirul manastirii, construita mult mai tarziu, in 1835. Primul document scris ce ni s-a pastrat despre manastirea Neamt, este actul din 7 ianuarie 1407, din vremea lui Alexandru cel Bun, dat de acel "Vladica Iosif ", ruda apropiata a lui Petru Musat, ajuns primul mitropolit al Moldovei. Acest act arata ca la data pomenita, manastirea Neamt era inzestrata cu doua sate daruite de catre Petru Musat, doua mori, doua vii si mai avea si carti, odajdiisi vase. Faptul acesta vine sa confirme existenta ei cu un personal destul de numeros inca la acea data, ceea ce face pe unii cercetatori sa afirme ca manastirea fiinta cu mult inainte.

 

Tot Petru Musat a zidit si prima biserica din piatra, pe locul unde se gasea pana nu demult biserica Sf. Gheorghe. Dupa cutremurul din 1471, ctitoria lui fiind zdruncinata din temelii, Stefan cel Mare (1457-1503) va inalta o noua biserica, alaturi de cea veche si care va fi sfintita cu alai mare dupa izbanda de la Codrii Cosminului. Gramaticul Dimitrie insemna in 1512 randurile de mai jos: "...in acea vreme a venit si Albert, craiul lesesc, cu multa putere, si mult a sapat la cetatea Sucevei si n-a putut lua cetatea si s-a intors in desert. Iar Stefan Voevod a mers asupra-i cu putere cu oastea sa si l-a batut la Cozmin, in anul 1497 iar al domniei Sale anul 40 curgator luna lui octombrie 26, joi in ziua de Sfantul Dumitru. Si apoi s-a intors din razboi si a sfintit biserica aceasta in acelasi an, luna lui noiembrie, in 14.

 

Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, cat si alti domnitori care au urmat la scaunul Moldovei si care voiau sa-si asigure sprijinul bisericii, au inzestrat manastirea cu sate, mosii intinse, paduri, vii, prisaci, mori, iazuri si altele. Pe mosiile manastirii, intocmai ca si pe cele ale marilor boieri, faceau munca obligatorie nenumarati tarani. In felul acesta, manastirea a devenit unul din cei mai mari proprietari feudali, ceea ce i-a permis sa participe la viata politica a Moldovei. In primii ani de guvernare ai lui Alexandru cel Bun, raporturile domnului cu biserica se caracterizeaza printr-o oarecare lipsa de autoritate, pe care treptat voievodul o va lichida. In titulatura unui doccument din 1407, mitropolitul Iosif mentioneaza pe domn dupa el, pe locul al doilea. In 1428, cand Alexandru subordoneaza unei manastiri 50 de biserici din diferite sate, dispunea "ca nici un mitropolit, nici slugile lui, nici dregatorii lui, sa nu se amestece ". In interval de 21 de ani raporturile intre domn si biserica se inversasera.

 

Stefan cel Mare va avea o deosebita grija pentru manastire, intarindu-i privilegiile acordate de domnitorii de dinaintea lui, inzestrand-ocu un clopot in 1485, cu un panaghiar in 1502 s.a. Ce infatisare avea manastirea in veacurile XV-XVI, epoca ei de stralucire, este greu de presupus. Din constructiile de atunci n-au ajuns pana la noi decat biserica lui Stefan cel Mare si partea inferioara a turnului clopotnita, zidit de Alexandru cel Bun. Plecand de la acestea si cele cateva stiri culese din arhiva manastirii, se poate insa crede ca in vremea aceea curtea centrala era imprejmuita cu un zid inzestrat cu obisnuitele mijloaace de aparare si intarit cu turnuri la cele patru colturi. Se intra ca si astazi, pe sub turnul de mijloc, care avea insa o inaltime mai mica. Putine sunt stirile despre starea manastirii in secolele XVI, XVII si XVIII, insa cert este ca indeosebi in ultimele doua veacuri, ea a cunoscut o perioada de stagnare si chiar de regres." (Constantin Prisnea - Manastirea Neamt, Ed. Meridiane, Bucuresti 1964).

 

Potrivit documentelor, Manastirea Neamt fiinta in veacul al XIV-lea ca organizatie calugareasca ortodoxa; inceputurile ei sunt mult mai vechi, dar cercetatorul nu poate stabili, pe baza izvoarelor iszorice cunoscute pana acum, cine a intemeiat aceasta manastire,in ce imprejurari si cand anume. Cel dintai domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a daruit Manastirii Neamt sate si mosii este Petru Musat. Acesta a zidit Cetatea Neamt, a integrat-o definitiv in sistemul de aparare al tarii si, potrivit unei traditii puternice, tot el ar fi cladit la Manastirea Neamt, pe locul vechiului schit de lemn, o biserica de piatra, care a fost inconjurata de urmasii sai in scaunul Moldovei cu chilii calugaresti, diferite cladiri, turnuri si ziduri de aparare. Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incinta, la mijloc, strajuieste turnul clopotnita, strabatut la baza de gangul boltit al intrarii. Partea inferioara a turnului clopotnita este zidita, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele doua parti superioare, mai tarziu. O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre rasarit - este acoperita cu picturi reprezentand scene inspirate din vechiul roman popular "Varlaam si Ioasaf". Unele scene in care apar: o cladire asemanatoare cu biserica zidita la Manastirea Neamt de Stefan cel Mare, un tanar principe, care, seamana cu domnitorul ctitor si unele costume caracteristice veacului al XV-lea

 

Poetry in Translation (CLXXXIII: Jorge Luis BORGES (1899 – 1986), Argentina, Poet: “Noi suntem Epoca, Noi suntem Legenda”, “We are the time. We are the famous”

Jorge Luis BORGES (1899 - 1986)

 

Jorge Luis BORGES

(1899 – 1986)

 

We are the time. We are the famous

by Jorge Luis Borges

 

We are the time. We are the famous

metaphor from Heraclitus the Obscure.

 

We are the water, not the hard diamond,

the one that is lost, not the one that stands still.

 

We are the river and we are that greek

that looks himself into the river. His reflection

changes into the waters of the changing mirror,

into the crystal that changes like the fire.

 

We are the vain predetermined river,

in his travel to his sea.

 

The shadows have surrounded him.

Everything said goodbye to us, everything goes away.

 

Memory does not stamp his own coin.

 

However, there is something that stays

however, there is something that bemoans.

  

Noi suntem Epoca, Noi suntem Legenda

Jorge Luis Borges

(1899 – 1986)

 

Noi suntem Epoca. Noi suntem Legendara

Metaforă a lui Heraclit cel Obscur.

 

Noi suntem unda, nu piatra nestemată,

Cea trecătoare, nu cea de sine-stătătoare.

 

Noi suntem apa şi chipul antic

Al profilului grec, ce se reflectă în undă. Faţa

Lui se transformă în apele oglinzii schimbătoare

A pietrei nestemate sclipind ca flacăra.

 

Noi suntem fluviul inutil, preprogramat,

În drumul lui spre ocean.

 

Umbrele l-au cernit.

Totul şi-a luat rămas bun dela noi, totul se îndepărtează.

 

Memoria nu- şi pune stigmatul pe propria-i pecete.

 

Şi totuşi, este ceva ce rămâne

Şi totuşi, este ceva ce mâhneşte.

 

(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN

© 2013 Copyright Constantin ROMAN)

 

www.romanianstudies.org/content/2013/04/poetry-in-transla...

 

Mănăstirea Suceviţa este o mănăstire din România, situată la 18 km de Rădăuţi (judeţul Suceava). Tradiţia aşează pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică din lemn şi o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.

 

Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine ştie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Şchiopul.

 

Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă "munteneşti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească. Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) şi groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.

  

** El Monasterio de Suceviţa es un convento situado cerca del río Suceviţa, en la aldea Suceviţa, 18 km de la ciudad de Rădăuţi, Suceava. Está situado en la parte sur de la histórica región de Bucovina, en la zona oriental de Rumania. Fue construido en 1585 por Ieremia Gheorghe y Movila Simion

 

La arquitectura de la iglesia contiene tanto elementos de estilo gótico y bizantino y algunos elementos típicos de otras iglesias con pinturas del norte de Moldavia. El interior y las paredes exteriores están cubiertas por pinturas murales, de un gran valor artístico y representan episodios bíblicos del Antiguo y Nuevo Testamento. Las pinturas datan de alrededor de 1601, lo que hace Suceviţa uno de los últimos monasterios de esas características de Moldavia, en el famoso estilo de su pintura exterior.

 

El patio interior del conjunto monástico es casi cuadrado (100 por 104 metros) y está rodeado muros de 6 m de ancho y 3 m de alto. Hay otras estructuras defensivas en el conjunto, entre ellos cuatro torres (una en cada esquina).

 

English and Romanian

- Suceava is the capital city of the Suceava County, Bukovina, Northeastern Romania. It is situated on a commercial high-way that linked the Baltic with the Black Sea. The town of Suceava gained its importance from the presence of the main royal palace which Petru I Muşat (1375-1391) built here at the end of the 14th century. Close to the royal court and the citadel stood the Mirăuţi Church, the first Metropolitan Church of Moldavia, which once housed the relics of Saint John the New, one of Moldavia's patron saints.

- Suceava fortress was built by Petru I Muşat who moved here his residence from Siret and it had a rectangular shape, with a 36-meter long southern side and 40-meter long eastern side and defensive square towers at each end and in the middle of each side as well. It was first mentioned in 1388, but it was later transformed into a residence castle by Alexander the Good (1400-1432) andStephen the Great (1457-1504) when Suceava became the capital of Moldavia. At the initial walls (10 m high and 2 m width) there were added new ones and a deeper water ditch was dig to surround the castle. The inside rooms belonged to soldiers, the prince and his family; there was also a chapel and a warehouse for food and ammunition. After 1476 Stephen doubled the exterior walls by adding new layers which were fixed to the existing walls, so that they varied in thickness from 2m to 4m. The walls were also made circular so that they stood more chance of surviving bombardment. This is the explanation why Suceava fortress couldn't be conquered despite the fact it was under siege several times by Turks and Polish armies - in 1467, 1485, 1497 and 1509. Only treason was the key for making possible its occupation by enemies (September 18th, 1538).

- Under Alexandru Lăpuşneanu's second reign (1564-1568), the Turks ordered the fortress to be set on fire and the royal residence was moved to Iaşi. The last flourishing period of the fortress took place during Vasile Lupu's reign (1634-1653); the prince restored a good deal of it. In 1657, the Turks ordered ruling prince Dumitraşcu Cantacuzino (1673-1674 and 1684-1685) to destroy it. Nowadays, this fortress is a part of Suceava city so one can reach it easily.

- From the point of view of the economic life it is worth mentioning that for the first half of the 15th century, the archaeological excavations revealed at Suceava metal processing (iron and bronze, proven by the iron and bronze slag bits, as well as metal dies). They uncovered numerous craft tools, such as: hammers, anvils, tongs, chisels, household artifacts (knives, locks, keys, etc.) or arms and harness parts. At the same time, they found many agricultural tools, such as shares, plough iron parts, sickles, hacks, etc. Besides these crafts it is worth mentioning those for ceramics processing, especially the enameled one, as well as the ceramic plates and disks used for interior and exterior decoration, for secular and religious buildings. The first excavations were carried out by the end of the 20th century by C.A. Romstorfer.

 

- Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită și sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievală aflată la marginea de est a orașului Suceava (în nord-estul României). Ea se află localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălțime de 70 m față de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei.

Este preferată folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei și nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăți: Cetatea de Scaun și Cetatea de Apus (Cetatea Șcheia), ambele fiind construite de domnitorul Petru I Mușat (1375-1391).

Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.

Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitrașcu Cantacuzino. În prezent, Cetatea Sucevei se află în ruine.

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05449 și fiind alcătuită din următoarele 4 obiective:

Fortul Mușatin - datează din sec. al XIV-lea și are codul SV-II-m-A-05449.01

Incinta exterioară - datează din perioada 1476-1478 și are codul SV-II-m-A-05449.02

Șanț de apărare - datează de la sfârșitul sec. al XV-lea și are codul SV-II-m-A-05449.03

Zid de contraescarpă - datează din a doua jumătate a sec. al XV-lea și are codul SV-II-m-A-05449.04

La acestea se adaugă un sit arheologic, Platoul din fața Cetății de Scaun, care este localizat la "Câmpul Șanțurilor", la marginea de est a orașului și pantele de nord ale dealului și datează din epoca medievală (sec. XIV-XVII). Acest sit arheologic are codul de clasificare SV-I-s-A-05390.

- În anul 1388, domnitorul Petru I Mușat (1375-1391) a mutat capitala Principatului Moldovei din orașul Siret în orașul Suceava. Voievodul era căsătorit cu sora regelui Poloniei, Vladislav II Iagello (1386-1434).

Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru I, în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provinciaPocuția. Documentul se încheie cu textul "... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388". Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.

Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției. Datarea construcții se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății.

Petru Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 m, iar cele de sud și de nord 36 m). În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura de 4 m.

Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatră nefasonată, între pietre aflându-se umplutură de piatră legată cu mortar, în care s-a mai pus piatră și cărămidă sfărâmată. Au mai fost întrebuințate în masa de zidărie și bârne din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor în urma tasării.

Pe latura de est, la o distanță de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime variabilă, în jur de 10 metri.

În castel se intra printr-o poartă semicirculară (cu raza de 1,5 m) aflată pe latura de sud. Castelul avea în mijloc o curte interioară largă. În interiorul cetății, pe latura de est, se afla camera de gardă. De-a lungul zidurilor erau săpate pivnițe boltite ample, deasupra cărora se înșirau mai multe încăperi: camera domnitorului, camera doamnei, baia domnească, depozitul de alimente, un paraclis și o închisoare.

Pentru a proteja intrarea în cetate de pericolul atacării cetății cu mijloace de artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dezvoltat sistemul de apărare a cetății. El a construit în partea de sud un zid paralel cu zidul cetății, cu scopul de a proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate.

- Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.

În construirea zidului de incintă, pot fi distinse două etape. În prima etapă, anterioară anului 1476, a fost construit, la aproximativ 20–25 m de zidul fortului mușatin, un zid de incintă cu o lățime de 1,5 m, întărit cu trei turnuri pătrate (pe colțurile de nord-vest, sud-vest și sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud și est ale primei fortificații; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 m față de fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară.

Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului mușatin cu bastionul din colțul de sud-vest a zidului de incintă construit de Ștefan cel Mare. Pentru a evita prăbușirea peretelui șanțului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu rol de sprijin).

În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oștenii aflați în cetate, conduși de hatmanul Șendrea, s-au apărat eroic, iar oștile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor de incintă și a turnurilor pătrate în fața tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.

Ca urmare a celor constatate, începe a doua etapă de construcție a cetății din timpul lui Ștefan cel Mare. Pentru a întări și mai mult cetatea, domnitorul a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 metri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificației lui Petru Mușat. Noul zid de incintă cu o grosime apreciabilă (de cel puțin 3,5 m) a fost prevăzut cu șapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est și nord-est și două pe latura de est. Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menținute fiind dublate cu ziduri semicirculare.

În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971.

Șanțul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins și pe laturile de sud și vest , cea de nord aflându-se pe un pinten de deal după cum am spus mai înainte. Acest fapt nu a permis umplerea cu apă a șanțului de apărare, ea putându-se scurge pe latura de nord.

Intrarea în cetate a fost mutată pe latura de nord-est, unde a fost construit peste șanțul săpat cu aproape un secol în urmă un pod cu o parte fixă și una mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul, vizitatorii nepoftiți dădeau de o capcană unde puteau să-și piardă viața. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte și de alta a intrării.

De asemenea, în interiorul cetății, tot în perioada lui Ștefan cel Mare, au fost dezvoltate și construcțiile cu parter și etaj datând din epoca anterioară. Pe latura de est a fortului care avea trei etaje se aflau încăperile destinate voievodului și familiei sale, atunci când locuiau în cetate. Pardoseala încăperilor era din cărămizi smălțuite, iar pereții și sobele au fost îmbrăcate în teracotă.

Pe latura de est, în dreptul bastionului, a fost construită o încăpere destinată a fi pulberărie (depozit de praf de pușcă). Pe platou, la 1 km distanță de cetate, au fost construite întărituri pentru apărare, constând din gropi și șanțuri mari care au fost nivelate în timp.

Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele otomane, apoi în perioada 26 septembrie - 19 octombrie 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății.

În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei lui Ștefan, sunt menționați pârcălabii Iliaș și Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, urmat în funcție de Luca Arbore.

View South of wood smoke after a sudden rain squall at Terraced stone built (normal construction material in West Yorkshire) Cottages situated in Thorney Lane at the hilltop village of "Midgley" - although "Midgley" is situated overlooking the Calder Valley - the part of "Midgley" in which these two rows of late 1800's period Cottages stand is located in Thorney Lane overlooking the mid to lower part of Luddenden Dene.

= Like most villages with Medieval origins the village of "Midgley" is long and straggly rather than being a tight compact unit.

= There was once four rows of stone built terraced cottages at this location - however only two rows remain at the present time.

 

突然下雨颮在梯田的石頭建成後,炊煙查看南(正常施工材料西約克郡)別墅位於Thorney巷的“米奇利”山頂村莊 - 儘管“米奇利”位於俯瞰卡爾德谷 - 的一部分“米奇利”,其中這兩行1800年代末期別墅站在位於Thorney裡俯瞰月中Luddenden提納的下部。

=最喜歡的村莊,中世紀的起源“米奇利”村是漫長的,散亂的,而不是一個緊密緊湊的單元。

=曾經有四排石在這個位置建梯田小屋 - 但是只有兩排保持在目前的時間。

 

Bekijk zuiden van hout rook na een plotselinge regenbui op een rij stenen (normaal bouwmateriaal in West Yorkshire) Cottages ligt in Thorney Lane op de heuveltop dorp "Midgley" - hoewel "Midgley" is gelegen met uitzicht op de Calder Valley - het deel van "Midgley" waarin deze twee rijen van eind 1800 periode Cottages staan ligt in Thorney Lane met uitzicht op het midden tot onderste deel van Luddenden Dene.

= Net als de meeste dorpen met middeleeuwse oorsprong van het dorp "Midgley" is lang en warrig in plaats van een strakke compacte unit.

= Er was eens vier rijen stenen geschakelde woningen op deze locatie - echter slechts twee rijen blijven op de huidige tijd.

 

Katso Etelä puusavun jälkeen äkillinen sade myrskyn klo Rivitalo kivestä rakennettu (normaali rakennusmateriaali West Yorkshire) Mökit sijaitsevat Thorney Lane kukkulan kylän "Midgley" - vaikka "Midgley" sijaitsee näkymät Calder Valley - osa "Midgley", jossa nämä kaksi riviä 1800-luvun lopulla kauden Cottages seistä sijaitsee Thorney Lane näkymät puolivälissä alaosaan Luddenden Dene.

= Kuten useimmat kylät keskiaikainen alkuperä kylä "Midgley" on pitkä ja rönsyilevä sijaan, että tiukka kompakti yksikkö.

= Oli kerran neljä riviä kivestä rakennettu rivitalo mökkiä tällä paikalla - mutta vain kaksi riviä jäävät tällä hetkellä.

 

Voir sud de la fumée de bois après une pluie bourrasque à pierre mitoyenne construite (matériel de construction normale dans le West Yorkshire) Chalets situés dans Thorney Lane au village perché de "Midgley" - bien que "Midgley", qui surplombe la vallée de Calder - de la part de "Midgley" dans lequel ces deux rangées de fin de période, les 1 800 petites maisons, se trouve dans Thorney Lane donnant sur le milieu et la partie inférieure de Luddenden Dene.

= Comme la plupart des villages d'origine médiévale du village de "Midgley" est longue et hirsute plutôt que d'être une unité compacte serré.

= Il était une fois quatre rangées de pierres construites chalets en terrasses à cet endroit - mais seulement deux lignes restent à l'heure actuelle.

 

Ansicht Süd von Holzrauch nach einem plötzlichen regen squall bei Reihen Stein (normal Baumaterial in West Yorkshire) Ferienhäuser in Thorney Lane im Bergdorf "Midgley" - obwohl "Midgley" Mit Blick auf den Calder Tal - der Teil "Midgley", in der diese zwei Reihen von Ende 1800 Zeitraum Häuser stehen in Thorney Lane mit Blick auf die Mitte, um unteren Teil des Luddenden Dene.

= Wie die meisten Dörfer mit mittelalterlichen Ursprüngen das Dorf "Midgley" ist lang und strähnig anstatt eine enge kompakte Einheit.

= Es war einmal vier Reihen von Steinreihenhäuser an diesem Ort - aber nur zwei Zeilen bleiben in der heutigen Zeit.

 

Vista sud di fumo di legna, dopo una pioggia improvvisa raffica in pietra a schiera costruita (materiale normale costruzione in West Yorkshire) Agriturismo situato in Thorney Lane, presso il villaggio collinare di "Midgley" - anche se "Midgley" si affaccia Valle di Calder - la parte di "Midgley" in cui questi due file di fine del 1800 periodo Cottages stanno si trova in Thorney Lane, che domina la metà a parte inferiore del Luddenden Dene.

= Come maggior parte dei villaggi di origine medievale il villaggio di "Midgley" è lunga e discontinua, piuttosto che essere una unità compatta stretto.

= C'era una volta quattro file di casette in muratura a schiera in questa posizione - però solo due righe rimangono al momento attuale.

 

Widok na południe od dymu drewna po nagłym deszczu burzy w kamieniu szeregowy zbudowany (normalne materiały budowlane w West Yorkshire) Domki położone w Thorney Lane na wzgórzu w miejscowości "Midgley" - choć "Midgley" wychodzi na Calder Dolinie - część "Midgley", w którym te dwa rzędy pod koniec 1800 roku z epoki Domki stoją znajduje się w Thorney Lane widokiem na połowy do dolnej części Luddenden Dene.

= Jak większość wiosek z średniowiecznych początków wsi "Midgley" jest długa i straggly zamiast być szczelne urządzenie kompaktowe.

= Nie było po cztery rzędy kamienia budowane domki w zabudowie szeregowej w tym miejscu - jednak tylko dwa rzędy pozostać w obecnym czasie.

 

Vista do Sul de fumaça de madeira depois de uma tempestade de chuva súbita em socalcos de pedra construída (material normal de construção em West Yorkshire) Cottages situadas em Thorney pista na aldeia morro de "Midgley" - embora "Midgley" situa-se sobre o Vale do Calder - a parte do "Midgley" em que essas duas linhas de final de 1800 período Cottages estande está localizado na Thorney Lane, com vista para os meados de parte inferior do Luddenden Dene.

= Como a maioria das aldeias com origens medievais da vila de "Midgley" é longo e desordenado ao invés de ser uma unidade compacta apertado.

= Era uma vez quatro fileiras de pedra construídas casas geminadas neste local - no entanto, apenas duas linhas permanecem no tempo presente.

 

Vezi sud de fum de lemn după o furtună ploaie brusc la piatra Terasată construit (materiale de construcție normală în West Yorkshire) Cabane situate în Thorney Lane în satul deal de "Midgley" - deși "Midgley" este situat cu vedere la Valea Calder - partea a "Midgley", în care aceste două rânduri de întârziere 1800 Perioada Cottages sta este situat în Thorney Lane cu vedere la mijlocul la partea inferioară a Luddenden Dene.

= Ca majoritatea satelor cu origini medievale satul "Midgley" este lung și straggly mai degrabă decât să fie o unitate compactă strâns.

= A fost odată patru rânduri de piatră construite vile cu terase la această locație - cu toate acestea doar două rânduri rămâne în momentul de față.

 

Посмотреть Юг древесного дыма после внезапного дождя шквал в Рядный камня построен (нормальный строительный материал в Западном Йоркшире) Коттеджи, расположенные в Торни переулке в вершине холма деревни "Мидгли" - хотя "Midgley" расположен с видом на долину Колдер - часть "Midgley", в которой эти два ряда конце 1800-ых период Коттеджи стоят находится в Торни Lane с видом на средних и нижней части Luddenden дене.

= Как и большинство деревень со средневековыми происхождение деревня "Мидгли» давно и редкой вместо того, чтобы плотно компактное устройство.

= Был однажды в четыре ряда каменный коттеджей с террасой в этом месте - однако только два ряда остаются в настоящее время.

 

Vista Sur de humo de la madera después de un chubasco repentino en piedra adosada construida (material de construcción normal, en West Yorkshire) Casas rurales situadas en Thorney Lane en la aldea de la montaña de "Midgley" - aunque "Midgley" está situado con vistas al Valle de Calder - la parte del "Midgley" en el que estas dos filas de finales de 1800 de época destacan Cottages se encuentra en Thorney carril con vistas a los mediados de parte inferior de Luddenden Dene.

= Al igual que la mayoría de los pueblos con orígenes medievales de la aldea de "Midgley" es largo y desordenado en lugar de ser una unidad compacta apretado.

= Había una vez cuatro hileras de piedra construido casas adosadas en este lugar - sin embargo sólo dos filas permanecen en la actualidad.

 

Visa South av trä rök efter ett plötsligt regn stormby på Radhus stenhus (normal konstruktionsmaterial i West Yorkshire) Cottages ligger i Thorney Lane vid toppen av en kulle "Midgley" - även om "Midgley" ligger med utsikt över Calder Valley - den del av "Midgley" i vilket dessa två rader av sena 1800-talet tidstypiska Cottages står ligger i Thorney Lane med utsikt över mitten till nedre delen av Luddenden Dene.

= Som de flesta byar med medeltida ursprung byn "Midgley" är lång och spretig snarare än att vara en tät kompakt enhet.

= Det var en gång fyra rader av sten byggda terrasse stugor på denna plats - men bara två rader kvar på nuvarande tidpunkt.

View South of wood smoke after a sudden rain squall at Terraced stone built (normal construction material in West Yorkshire) Cottages situated in Thorney Lane at the hilltop village of "Midgley" - although "Midgley" is situated overlooking the Calder Valley - the part of "Midgley" in which these two rows of late 1800's period Cottages stand is located in Thorney Lane overlooking the mid to lower part of Luddenden Dene.

= Like most villages with Medieval origins the village of "Midgley" is long and straggly rather than being a tight compact unit.

= There was once four rows of stone built terraced cottages at this location - however only two rows remain at the present time.

 

突然下雨颮在梯田的石頭建成後,炊煙查看南(正常施工材料西約克郡)別墅位於Thorney巷的“米奇利”山頂村莊 - 儘管“米奇利”位於俯瞰卡爾德谷 - 的一部分“米奇利”,其中這兩行1800年代末期別墅站在位於Thorney裡俯瞰月中Luddenden提納的下部。

=最喜歡的村莊,中世紀的起源“米奇利”村是漫長的,散亂的,而不是一個緊密緊湊的單元。

=曾經有四排石在這個位置建梯田小屋 - 但是只有兩排保持在目前的時間。

 

Bekijk zuiden van hout rook na een plotselinge regenbui op een rij stenen (normaal bouwmateriaal in West Yorkshire) Cottages ligt in Thorney Lane op de heuveltop dorp "Midgley" - hoewel "Midgley" is gelegen met uitzicht op de Calder Valley - het deel van "Midgley" waarin deze twee rijen van eind 1800 periode Cottages staan ligt in Thorney Lane met uitzicht op het midden tot onderste deel van Luddenden Dene.

= Net als de meeste dorpen met middeleeuwse oorsprong van het dorp "Midgley" is lang en warrig in plaats van een strakke compacte unit.

= Er was eens vier rijen stenen geschakelde woningen op deze locatie - echter slechts twee rijen blijven op de huidige tijd.

 

Katso Etelä puusavun jälkeen äkillinen sade myrskyn klo Rivitalo kivestä rakennettu (normaali rakennusmateriaali West Yorkshire) Mökit sijaitsevat Thorney Lane kukkulan kylän "Midgley" - vaikka "Midgley" sijaitsee näkymät Calder Valley - osa "Midgley", jossa nämä kaksi riviä 1800-luvun lopulla kauden Cottages seistä sijaitsee Thorney Lane näkymät puolivälissä alaosaan Luddenden Dene.

= Kuten useimmat kylät keskiaikainen alkuperä kylä "Midgley" on pitkä ja rönsyilevä sijaan, että tiukka kompakti yksikkö.

= Oli kerran neljä riviä kivestä rakennettu rivitalo mökkiä tällä paikalla - mutta vain kaksi riviä jäävät tällä hetkellä.

 

Voir sud de la fumée de bois après une pluie bourrasque à pierre mitoyenne construite (matériel de construction normale dans le West Yorkshire) Chalets situés dans Thorney Lane au village perché de "Midgley" - bien que "Midgley", qui surplombe la vallée de Calder - de la part de "Midgley" dans lequel ces deux rangées de fin de période, les 1 800 petites maisons, se trouve dans Thorney Lane donnant sur le milieu et la partie inférieure de Luddenden Dene.

= Comme la plupart des villages d'origine médiévale du village de "Midgley" est longue et hirsute plutôt que d'être une unité compacte serré.

= Il était une fois quatre rangées de pierres construites chalets en terrasses à cet endroit - mais seulement deux lignes restent à l'heure actuelle.

 

Ansicht Süd von Holzrauch nach einem plötzlichen regen squall bei Reihen Stein (normal Baumaterial in West Yorkshire) Ferienhäuser in Thorney Lane im Bergdorf "Midgley" - obwohl "Midgley" Mit Blick auf den Calder Tal - der Teil "Midgley", in der diese zwei Reihen von Ende 1800 Zeitraum Häuser stehen in Thorney Lane mit Blick auf die Mitte, um unteren Teil des Luddenden Dene.

= Wie die meisten Dörfer mit mittelalterlichen Ursprüngen das Dorf "Midgley" ist lang und strähnig anstatt eine enge kompakte Einheit.

= Es war einmal vier Reihen von Steinreihenhäuser an diesem Ort - aber nur zwei Zeilen bleiben in der heutigen Zeit.

 

Vista sud di fumo di legna, dopo una pioggia improvvisa raffica in pietra a schiera costruita (materiale normale costruzione in West Yorkshire) Agriturismo situato in Thorney Lane, presso il villaggio collinare di "Midgley" - anche se "Midgley" si affaccia Valle di Calder - la parte di "Midgley" in cui questi due file di fine del 1800 periodo Cottages stanno si trova in Thorney Lane, che domina la metà a parte inferiore del Luddenden Dene.

= Come maggior parte dei villaggi di origine medievale il villaggio di "Midgley" è lunga e discontinua, piuttosto che essere una unità compatta stretto.

= C'era una volta quattro file di casette in muratura a schiera in questa posizione - però solo due righe rimangono al momento attuale.

 

Widok na południe od dymu drewna po nagłym deszczu burzy w kamieniu szeregowy zbudowany (normalne materiały budowlane w West Yorkshire) Domki położone w Thorney Lane na wzgórzu w miejscowości "Midgley" - choć "Midgley" wychodzi na Calder Dolinie - część "Midgley", w którym te dwa rzędy pod koniec 1800 roku z epoki Domki stoją znajduje się w Thorney Lane widokiem na połowy do dolnej części Luddenden Dene.

= Jak większość wiosek z średniowiecznych początków wsi "Midgley" jest długa i straggly zamiast być szczelne urządzenie kompaktowe.

= Nie było po cztery rzędy kamienia budowane domki w zabudowie szeregowej w tym miejscu - jednak tylko dwa rzędy pozostać w obecnym czasie.

 

Vista do Sul de fumaça de madeira depois de uma tempestade de chuva súbita em socalcos de pedra construída (material normal de construção em West Yorkshire) Cottages situadas em Thorney pista na aldeia morro de "Midgley" - embora "Midgley" situa-se sobre o Vale do Calder - a parte do "Midgley" em que essas duas linhas de final de 1800 período Cottages estande está localizado na Thorney Lane, com vista para os meados de parte inferior do Luddenden Dene.

= Como a maioria das aldeias com origens medievais da vila de "Midgley" é longo e desordenado ao invés de ser uma unidade compacta apertado.

= Era uma vez quatro fileiras de pedra construídas casas geminadas neste local - no entanto, apenas duas linhas permanecem no tempo presente.

 

Vezi sud de fum de lemn după o furtună ploaie brusc la piatra Terasată construit (materiale de construcție normală în West Yorkshire) Cabane situate în Thorney Lane în satul deal de "Midgley" - deși "Midgley" este situat cu vedere la Valea Calder - partea a "Midgley", în care aceste două rânduri de întârziere 1800 Perioada Cottages sta este situat în Thorney Lane cu vedere la mijlocul la partea inferioară a Luddenden Dene.

= Ca majoritatea satelor cu origini medievale satul "Midgley" este lung și straggly mai degrabă decât să fie o unitate compactă strâns.

= A fost odată patru rânduri de piatră construite vile cu terase la această locație - cu toate acestea doar două rânduri rămâne în momentul de față.

 

Посмотреть Юг древесного дыма после внезапного дождя шквал в Рядный камня построен (нормальный строительный материал в Западном Йоркшире) Коттеджи, расположенные в Торни переулке в вершине холма деревни "Мидгли" - хотя "Midgley" расположен с видом на долину Колдер - часть "Midgley", в которой эти два ряда конце 1800-ых период Коттеджи стоят находится в Торни Lane с видом на средних и нижней части Luddenden дене.

= Как и большинство деревень со средневековыми происхождение деревня "Мидгли» давно и редкой вместо того, чтобы плотно компактное устройство.

= Был однажды в четыре ряда каменный коттеджей с террасой в этом месте - однако только два ряда остаются в настоящее время.

 

Vista Sur de humo de la madera después de un chubasco repentino en piedra adosada construida (material de construcción normal, en West Yorkshire) Casas rurales situadas en Thorney Lane en la aldea de la montaña de "Midgley" - aunque "Midgley" está situado con vistas al Valle de Calder - la parte del "Midgley" en el que estas dos filas de finales de 1800 de época destacan Cottages se encuentra en Thorney carril con vistas a los mediados de parte inferior de Luddenden Dene.

= Al igual que la mayoría de los pueblos con orígenes medievales de la aldea de "Midgley" es largo y desordenado en lugar de ser una unidad compacta apretado.

= Había una vez cuatro hileras de piedra construido casas adosadas en este lugar - sin embargo sólo dos filas permanecen en la actualidad.

 

Visa South av trä rök efter ett plötsligt regn stormby på Radhus stenhus (normal konstruktionsmaterial i West Yorkshire) Cottages ligger i Thorney Lane vid toppen av en kulle "Midgley" - även om "Midgley" ligger med utsikt över Calder Valley - den del av "Midgley" i vilket dessa två rader av sena 1800-talet tidstypiska Cottages står ligger i Thorney Lane med utsikt över mitten till nedre delen av Luddenden Dene.

= Som de flesta byar med medeltida ursprung byn "Midgley" är lång och spretig snarare än att vara en tät kompakt enhet.

= Det var en gång fyra rader av sten byggda terrasse stugor på denna plats - men bara två rader kvar på nuvarande tidpunkt.

Construcţia a fost executată de antrepriza lui Carlo Actis, sub directa conducere şi supraveghere a arhitectului Constantin D. Dobrescu, începând din 1decembrie 1923 şi terminându-se în vara anului 1926. Materialele de construcţie au fost furnizate de firme renumite în epocă: antrepriza Constantin Kirilescu (pentru piatra de fundaţie), Societatea Reconstrucţia Dobrogeană şi fabricile Petculescu Ferdinand Koska &Co. Palatul a fost dotat cu toate cuceririle tehnicii din ace vreme, instalaţie de aer condiţionat cu ventilatoare, furnizate de la firma Siemens Schukert Werke, încălzire centrală şi electrică realizate de atelierul Ilie Popescu &Gh.Cretu. Antreprenorul italian Antonio Moraldo s-a ocupat de asfaltarea teraselor palatului, iar Carlo Actis a făcut fântâna, trotuarele şi lacul din parc. La 2 decembrie 1927, după moartea Regelui Ferdinand, palatul, compus din subsol cu 16 camere, baie, spălătorie, garaj, parter cu 12 camere, bufet, garderoba, trei terase, opt bai şi mansarda cu şapte camere şi baie, a fost donat de către Regina Maria şi patru din copiii săi (Nicolae, Ileana, Elisabeta şi Mărioara), prinţesei Elena, mama Regelui Mihai. Noua proprietară a ordonat transformarea parcului regal, prin instalarea conductelor de apă, modificarea drumurilor şi peluzelor. După 1930, palatul va intra în posesia Regelui Carol al II- lea, care l-a folosit ca reşedinţă de vară.

Ceramic bowls dating from the second half of the 4th millennium BC (early Bronze Age).

Found in a slab-cist grave in Văleni-Dâmboviţa.

The story of that grave in Romanian here: www.academia.edu/5373314/Ion_Motzoi-Chicideanu_Gheorghe_O...

In English here: www.archaeology.ro/imc_valeni.htm

View South of wood smoke after a sudden rain squall at Terraced stone built (normal construction material in West Yorkshire) Cottages situated in Thorney Lane at the hilltop village of "Midgley" - although "Midgley" is situated overlooking the Calder Valley - the part of "Midgley" in which these two rows of late 1800's period Cottages stand is located in Thorney Lane overlooking the mid to lower part of Luddenden Dene.

= Like most villages with Medieval origins the village of "Midgley" is long and straggly rather than being a tight compact unit.

= There was once four rows of stone built terraced cottages at this location - however only two rows remain at the present time.

 

突然下雨颮在梯田的石頭建成後,炊煙查看南(正常施工材料西約克郡)別墅位於Thorney巷的“米奇利”山頂村莊 - 儘管“米奇利”位於俯瞰卡爾德谷 - 的一部分“米奇利”,其中這兩行1800年代末期別墅站在位於Thorney裡俯瞰月中Luddenden提納的下部。

=最喜歡的村莊,中世紀的起源“米奇利”村是漫長的,散亂的,而不是一個緊密緊湊的單元。

=曾經有四排石在這個位置建梯田小屋 - 但是只有兩排保持在目前的時間。

 

Bekijk zuiden van hout rook na een plotselinge regenbui op een rij stenen (normaal bouwmateriaal in West Yorkshire) Cottages ligt in Thorney Lane op de heuveltop dorp "Midgley" - hoewel "Midgley" is gelegen met uitzicht op de Calder Valley - het deel van "Midgley" waarin deze twee rijen van eind 1800 periode Cottages staan ligt in Thorney Lane met uitzicht op het midden tot onderste deel van Luddenden Dene.

= Net als de meeste dorpen met middeleeuwse oorsprong van het dorp "Midgley" is lang en warrig in plaats van een strakke compacte unit.

= Er was eens vier rijen stenen geschakelde woningen op deze locatie - echter slechts twee rijen blijven op de huidige tijd.

 

Katso Etelä puusavun jälkeen äkillinen sade myrskyn klo Rivitalo kivestä rakennettu (normaali rakennusmateriaali West Yorkshire) Mökit sijaitsevat Thorney Lane kukkulan kylän "Midgley" - vaikka "Midgley" sijaitsee näkymät Calder Valley - osa "Midgley", jossa nämä kaksi riviä 1800-luvun lopulla kauden Cottages seistä sijaitsee Thorney Lane näkymät puolivälissä alaosaan Luddenden Dene.

= Kuten useimmat kylät keskiaikainen alkuperä kylä "Midgley" on pitkä ja rönsyilevä sijaan, että tiukka kompakti yksikkö.

= Oli kerran neljä riviä kivestä rakennettu rivitalo mökkiä tällä paikalla - mutta vain kaksi riviä jäävät tällä hetkellä.

 

Voir sud de la fumée de bois après une pluie bourrasque à pierre mitoyenne construite (matériel de construction normale dans le West Yorkshire) Chalets situés dans Thorney Lane au village perché de "Midgley" - bien que "Midgley", qui surplombe la vallée de Calder - de la part de "Midgley" dans lequel ces deux rangées de fin de période, les 1 800 petites maisons, se trouve dans Thorney Lane donnant sur le milieu et la partie inférieure de Luddenden Dene.

= Comme la plupart des villages d'origine médiévale du village de "Midgley" est longue et hirsute plutôt que d'être une unité compacte serré.

= Il était une fois quatre rangées de pierres construites chalets en terrasses à cet endroit - mais seulement deux lignes restent à l'heure actuelle.

 

Ansicht Süd von Holzrauch nach einem plötzlichen regen squall bei Reihen Stein (normal Baumaterial in West Yorkshire) Ferienhäuser in Thorney Lane im Bergdorf "Midgley" - obwohl "Midgley" Mit Blick auf den Calder Tal - der Teil "Midgley", in der diese zwei Reihen von Ende 1800 Zeitraum Häuser stehen in Thorney Lane mit Blick auf die Mitte, um unteren Teil des Luddenden Dene.

= Wie die meisten Dörfer mit mittelalterlichen Ursprüngen das Dorf "Midgley" ist lang und strähnig anstatt eine enge kompakte Einheit.

= Es war einmal vier Reihen von Steinreihenhäuser an diesem Ort - aber nur zwei Zeilen bleiben in der heutigen Zeit.

 

Vista sud di fumo di legna, dopo una pioggia improvvisa raffica in pietra a schiera costruita (materiale normale costruzione in West Yorkshire) Agriturismo situato in Thorney Lane, presso il villaggio collinare di "Midgley" - anche se "Midgley" si affaccia Valle di Calder - la parte di "Midgley" in cui questi due file di fine del 1800 periodo Cottages stanno si trova in Thorney Lane, che domina la metà a parte inferiore del Luddenden Dene.

= Come maggior parte dei villaggi di origine medievale il villaggio di "Midgley" è lunga e discontinua, piuttosto che essere una unità compatta stretto.

= C'era una volta quattro file di casette in muratura a schiera in questa posizione - però solo due righe rimangono al momento attuale.

 

Widok na południe od dymu drewna po nagłym deszczu burzy w kamieniu szeregowy zbudowany (normalne materiały budowlane w West Yorkshire) Domki położone w Thorney Lane na wzgórzu w miejscowości "Midgley" - choć "Midgley" wychodzi na Calder Dolinie - część "Midgley", w którym te dwa rzędy pod koniec 1800 roku z epoki Domki stoją znajduje się w Thorney Lane widokiem na połowy do dolnej części Luddenden Dene.

= Jak większość wiosek z średniowiecznych początków wsi "Midgley" jest długa i straggly zamiast być szczelne urządzenie kompaktowe.

= Nie było po cztery rzędy kamienia budowane domki w zabudowie szeregowej w tym miejscu - jednak tylko dwa rzędy pozostać w obecnym czasie.

 

Vista do Sul de fumaça de madeira depois de uma tempestade de chuva súbita em socalcos de pedra construída (material normal de construção em West Yorkshire) Cottages situadas em Thorney pista na aldeia morro de "Midgley" - embora "Midgley" situa-se sobre o Vale do Calder - a parte do "Midgley" em que essas duas linhas de final de 1800 período Cottages estande está localizado na Thorney Lane, com vista para os meados de parte inferior do Luddenden Dene.

= Como a maioria das aldeias com origens medievais da vila de "Midgley" é longo e desordenado ao invés de ser uma unidade compacta apertado.

= Era uma vez quatro fileiras de pedra construídas casas geminadas neste local - no entanto, apenas duas linhas permanecem no tempo presente.

 

Vezi sud de fum de lemn după o furtună ploaie brusc la piatra Terasată construit (materiale de construcție normală în West Yorkshire) Cabane situate în Thorney Lane în satul deal de "Midgley" - deși "Midgley" este situat cu vedere la Valea Calder - partea a "Midgley", în care aceste două rânduri de întârziere 1800 Perioada Cottages sta este situat în Thorney Lane cu vedere la mijlocul la partea inferioară a Luddenden Dene.

= Ca majoritatea satelor cu origini medievale satul "Midgley" este lung și straggly mai degrabă decât să fie o unitate compactă strâns.

= A fost odată patru rânduri de piatră construite vile cu terase la această locație - cu toate acestea doar două rânduri rămâne în momentul de față.

 

Посмотреть Юг древесного дыма после внезапного дождя шквал в Рядный камня построен (нормальный строительный материал в Западном Йоркшире) Коттеджи, расположенные в Торни переулке в вершине холма деревни "Мидгли" - хотя "Midgley" расположен с видом на долину Колдер - часть "Midgley", в которой эти два ряда конце 1800-ых период Коттеджи стоят находится в Торни Lane с видом на средних и нижней части Luddenden дене.

= Как и большинство деревень со средневековыми происхождение деревня "Мидгли» давно и редкой вместо того, чтобы плотно компактное устройство.

= Был однажды в четыре ряда каменный коттеджей с террасой в этом месте - однако только два ряда остаются в настоящее время.

 

Vista Sur de humo de la madera después de un chubasco repentino en piedra adosada construida (material de construcción normal, en West Yorkshire) Casas rurales situadas en Thorney Lane en la aldea de la montaña de "Midgley" - aunque "Midgley" está situado con vistas al Valle de Calder - la parte del "Midgley" en el que estas dos filas de finales de 1800 de época destacan Cottages se encuentra en Thorney carril con vistas a los mediados de parte inferior de Luddenden Dene.

= Al igual que la mayoría de los pueblos con orígenes medievales de la aldea de "Midgley" es largo y desordenado en lugar de ser una unidad compacta apretado.

= Había una vez cuatro hileras de piedra construido casas adosadas en este lugar - sin embargo sólo dos filas permanecen en la actualidad.

 

Visa South av trä rök efter ett plötsligt regn stormby på Radhus stenhus (normal konstruktionsmaterial i West Yorkshire) Cottages ligger i Thorney Lane vid toppen av en kulle "Midgley" - även om "Midgley" ligger med utsikt över Calder Valley - den del av "Midgley" i vilket dessa två rader av sena 1800-talet tidstypiska Cottages står ligger i Thorney Lane med utsikt över mitten till nedre delen av Luddenden Dene.

= Som de flesta byar med medeltida ursprung byn "Midgley" är lång och spretig snarare än att vara en tät kompakt enhet.

= Det var en gång fyra rader av sten byggda terrasse stugor på denna plats - men bara två rader kvar på nuvarande tidpunkt.

View South of wood smoke after a sudden rain squall at Terraced stone built (normal construction material in West Yorkshire) Cottages situated in Thorney Lane at the hilltop village of "Midgley" - although "Midgley" is situated overlooking the Calder Valley - the part of "Midgley" in which these two rows of late 1800's period Cottages stand is located in Thorney Lane overlooking the mid to lower part of Luddenden Dene.

= Like most villages with Medieval origins the village of "Midgley" is long and straggly rather than being a tight compact unit.

= There was once four rows of stone built terraced cottages at this location - however only two rows remain at the present time.

 

突然下雨颮在梯田的石頭建成後,炊煙查看南(正常施工材料西約克郡)別墅位於Thorney巷的“米奇利”山頂村莊 - 儘管“米奇利”位於俯瞰卡爾德谷 - 的一部分“米奇利”,其中這兩行1800年代末期別墅站在位於Thorney裡俯瞰月中Luddenden提納的下部。

=最喜歡的村莊,中世紀的起源“米奇利”村是漫長的,散亂的,而不是一個緊密緊湊的單元。

=曾經有四排石在這個位置建梯田小屋 - 但是只有兩排保持在目前的時間。

 

Bekijk zuiden van hout rook na een plotselinge regenbui op een rij stenen (normaal bouwmateriaal in West Yorkshire) Cottages ligt in Thorney Lane op de heuveltop dorp "Midgley" - hoewel "Midgley" is gelegen met uitzicht op de Calder Valley - het deel van "Midgley" waarin deze twee rijen van eind 1800 periode Cottages staan ligt in Thorney Lane met uitzicht op het midden tot onderste deel van Luddenden Dene.

= Net als de meeste dorpen met middeleeuwse oorsprong van het dorp "Midgley" is lang en warrig in plaats van een strakke compacte unit.

= Er was eens vier rijen stenen geschakelde woningen op deze locatie - echter slechts twee rijen blijven op de huidige tijd.

 

Katso Etelä puusavun jälkeen äkillinen sade myrskyn klo Rivitalo kivestä rakennettu (normaali rakennusmateriaali West Yorkshire) Mökit sijaitsevat Thorney Lane kukkulan kylän "Midgley" - vaikka "Midgley" sijaitsee näkymät Calder Valley - osa "Midgley", jossa nämä kaksi riviä 1800-luvun lopulla kauden Cottages seistä sijaitsee Thorney Lane näkymät puolivälissä alaosaan Luddenden Dene.

= Kuten useimmat kylät keskiaikainen alkuperä kylä "Midgley" on pitkä ja rönsyilevä sijaan, että tiukka kompakti yksikkö.

= Oli kerran neljä riviä kivestä rakennettu rivitalo mökkiä tällä paikalla - mutta vain kaksi riviä jäävät tällä hetkellä.

 

Voir sud de la fumée de bois après une pluie bourrasque à pierre mitoyenne construite (matériel de construction normale dans le West Yorkshire) Chalets situés dans Thorney Lane au village perché de "Midgley" - bien que "Midgley", qui surplombe la vallée de Calder - de la part de "Midgley" dans lequel ces deux rangées de fin de période, les 1 800 petites maisons, se trouve dans Thorney Lane donnant sur le milieu et la partie inférieure de Luddenden Dene.

= Comme la plupart des villages d'origine médiévale du village de "Midgley" est longue et hirsute plutôt que d'être une unité compacte serré.

= Il était une fois quatre rangées de pierres construites chalets en terrasses à cet endroit - mais seulement deux lignes restent à l'heure actuelle.

 

Ansicht Süd von Holzrauch nach einem plötzlichen regen squall bei Reihen Stein (normal Baumaterial in West Yorkshire) Ferienhäuser in Thorney Lane im Bergdorf "Midgley" - obwohl "Midgley" Mit Blick auf den Calder Tal - der Teil "Midgley", in der diese zwei Reihen von Ende 1800 Zeitraum Häuser stehen in Thorney Lane mit Blick auf die Mitte, um unteren Teil des Luddenden Dene.

= Wie die meisten Dörfer mit mittelalterlichen Ursprüngen das Dorf "Midgley" ist lang und strähnig anstatt eine enge kompakte Einheit.

= Es war einmal vier Reihen von Steinreihenhäuser an diesem Ort - aber nur zwei Zeilen bleiben in der heutigen Zeit.

 

Vista sud di fumo di legna, dopo una pioggia improvvisa raffica in pietra a schiera costruita (materiale normale costruzione in West Yorkshire) Agriturismo situato in Thorney Lane, presso il villaggio collinare di "Midgley" - anche se "Midgley" si affaccia Valle di Calder - la parte di "Midgley" in cui questi due file di fine del 1800 periodo Cottages stanno si trova in Thorney Lane, che domina la metà a parte inferiore del Luddenden Dene.

= Come maggior parte dei villaggi di origine medievale il villaggio di "Midgley" è lunga e discontinua, piuttosto che essere una unità compatta stretto.

= C'era una volta quattro file di casette in muratura a schiera in questa posizione - però solo due righe rimangono al momento attuale.

 

Widok na południe od dymu drewna po nagłym deszczu burzy w kamieniu szeregowy zbudowany (normalne materiały budowlane w West Yorkshire) Domki położone w Thorney Lane na wzgórzu w miejscowości "Midgley" - choć "Midgley" wychodzi na Calder Dolinie - część "Midgley", w którym te dwa rzędy pod koniec 1800 roku z epoki Domki stoją znajduje się w Thorney Lane widokiem na połowy do dolnej części Luddenden Dene.

= Jak większość wiosek z średniowiecznych początków wsi "Midgley" jest długa i straggly zamiast być szczelne urządzenie kompaktowe.

= Nie było po cztery rzędy kamienia budowane domki w zabudowie szeregowej w tym miejscu - jednak tylko dwa rzędy pozostać w obecnym czasie.

 

Vista do Sul de fumaça de madeira depois de uma tempestade de chuva súbita em socalcos de pedra construída (material normal de construção em West Yorkshire) Cottages situadas em Thorney pista na aldeia morro de "Midgley" - embora "Midgley" situa-se sobre o Vale do Calder - a parte do "Midgley" em que essas duas linhas de final de 1800 período Cottages estande está localizado na Thorney Lane, com vista para os meados de parte inferior do Luddenden Dene.

= Como a maioria das aldeias com origens medievais da vila de "Midgley" é longo e desordenado ao invés de ser uma unidade compacta apertado.

= Era uma vez quatro fileiras de pedra construídas casas geminadas neste local - no entanto, apenas duas linhas permanecem no tempo presente.

 

Vezi sud de fum de lemn după o furtună ploaie brusc la piatra Terasată construit (materiale de construcție normală în West Yorkshire) Cabane situate în Thorney Lane în satul deal de "Midgley" - deși "Midgley" este situat cu vedere la Valea Calder - partea a "Midgley", în care aceste două rânduri de întârziere 1800 Perioada Cottages sta este situat în Thorney Lane cu vedere la mijlocul la partea inferioară a Luddenden Dene.

= Ca majoritatea satelor cu origini medievale satul "Midgley" este lung și straggly mai degrabă decât să fie o unitate compactă strâns.

= A fost odată patru rânduri de piatră construite vile cu terase la această locație - cu toate acestea doar două rânduri rămâne în momentul de față.

 

Посмотреть Юг древесного дыма после внезапного дождя шквал в Рядный камня построен (нормальный строительный материал в Западном Йоркшире) Коттеджи, расположенные в Торни переулке в вершине холма деревни "Мидгли" - хотя "Midgley" расположен с видом на долину Колдер - часть "Midgley", в которой эти два ряда конце 1800-ых период Коттеджи стоят находится в Торни Lane с видом на средних и нижней части Luddenden дене.

= Как и большинство деревень со средневековыми происхождение деревня "Мидгли» давно и редкой вместо того, чтобы плотно компактное устройство.

= Был однажды в четыре ряда каменный коттеджей с террасой в этом месте - однако только два ряда остаются в настоящее время.

 

Vista Sur de humo de la madera después de un chubasco repentino en piedra adosada construida (material de construcción normal, en West Yorkshire) Casas rurales situadas en Thorney Lane en la aldea de la montaña de "Midgley" - aunque "Midgley" está situado con vistas al Valle de Calder - la parte del "Midgley" en el que estas dos filas de finales de 1800 de época destacan Cottages se encuentra en Thorney carril con vistas a los mediados de parte inferior de Luddenden Dene.

= Al igual que la mayoría de los pueblos con orígenes medievales de la aldea de "Midgley" es largo y desordenado en lugar de ser una unidad compacta apretado.

= Había una vez cuatro hileras de piedra construido casas adosadas en este lugar - sin embargo sólo dos filas permanecen en la actualidad.

 

Visa South av trä rök efter ett plötsligt regn stormby på Radhus stenhus (normal konstruktionsmaterial i West Yorkshire) Cottages ligger i Thorney Lane vid toppen av en kulle "Midgley" - även om "Midgley" ligger med utsikt över Calder Valley - den del av "Midgley" i vilket dessa två rader av sena 1800-talet tidstypiska Cottages står ligger i Thorney Lane med utsikt över mitten till nedre delen av Luddenden Dene.

= Som de flesta byar med medeltida ursprung byn "Midgley" är lång och spretig snarare än att vara en tät kompakt enhet.

= Det var en gång fyra rader av sten byggda terrasse stugor på denna plats - men bara två rader kvar på nuvarande tidpunkt.

View South of wood smoke after a sudden rain squall at Terraced stone built (normal construction material in West Yorkshire) Cottages situated in Thorney Lane at the hilltop village of "Midgley" - although "Midgley" is situated overlooking the Calder Valley - the part of "Midgley" in which these two rows of late 1800's period Cottages stand is located in Thorney Lane overlooking the mid to lower part of Luddenden Dene.

= Like most villages with Medieval origins the village of "Midgley" is long and straggly rather than being a tight compact unit.

= There was once four rows of stone built terraced cottages at this location - however only two rows remain at the present time.

 

突然下雨颮在梯田的石頭建成後,炊煙查看南(正常施工材料西約克郡)別墅位於Thorney巷的“米奇利”山頂村莊 - 儘管“米奇利”位於俯瞰卡爾德谷 - 的一部分“米奇利”,其中這兩行1800年代末期別墅站在位於Thorney裡俯瞰月中Luddenden提納的下部。

=最喜歡的村莊,中世紀的起源“米奇利”村是漫長的,散亂的,而不是一個緊密緊湊的單元。

=曾經有四排石在這個位置建梯田小屋 - 但是只有兩排保持在目前的時間。

 

Bekijk zuiden van hout rook na een plotselinge regenbui op een rij stenen (normaal bouwmateriaal in West Yorkshire) Cottages ligt in Thorney Lane op de heuveltop dorp "Midgley" - hoewel "Midgley" is gelegen met uitzicht op de Calder Valley - het deel van "Midgley" waarin deze twee rijen van eind 1800 periode Cottages staan ligt in Thorney Lane met uitzicht op het midden tot onderste deel van Luddenden Dene.

= Net als de meeste dorpen met middeleeuwse oorsprong van het dorp "Midgley" is lang en warrig in plaats van een strakke compacte unit.

= Er was eens vier rijen stenen geschakelde woningen op deze locatie - echter slechts twee rijen blijven op de huidige tijd.

 

Katso Etelä puusavun jälkeen äkillinen sade myrskyn klo Rivitalo kivestä rakennettu (normaali rakennusmateriaali West Yorkshire) Mökit sijaitsevat Thorney Lane kukkulan kylän "Midgley" - vaikka "Midgley" sijaitsee näkymät Calder Valley - osa "Midgley", jossa nämä kaksi riviä 1800-luvun lopulla kauden Cottages seistä sijaitsee Thorney Lane näkymät puolivälissä alaosaan Luddenden Dene.

= Kuten useimmat kylät keskiaikainen alkuperä kylä "Midgley" on pitkä ja rönsyilevä sijaan, että tiukka kompakti yksikkö.

= Oli kerran neljä riviä kivestä rakennettu rivitalo mökkiä tällä paikalla - mutta vain kaksi riviä jäävät tällä hetkellä.

 

Voir sud de la fumée de bois après une pluie bourrasque à pierre mitoyenne construite (matériel de construction normale dans le West Yorkshire) Chalets situés dans Thorney Lane au village perché de "Midgley" - bien que "Midgley", qui surplombe la vallée de Calder - de la part de "Midgley" dans lequel ces deux rangées de fin de période, les 1 800 petites maisons, se trouve dans Thorney Lane donnant sur le milieu et la partie inférieure de Luddenden Dene.

= Comme la plupart des villages d'origine médiévale du village de "Midgley" est longue et hirsute plutôt que d'être une unité compacte serré.

= Il était une fois quatre rangées de pierres construites chalets en terrasses à cet endroit - mais seulement deux lignes restent à l'heure actuelle.

 

Ansicht Süd von Holzrauch nach einem plötzlichen regen squall bei Reihen Stein (normal Baumaterial in West Yorkshire) Ferienhäuser in Thorney Lane im Bergdorf "Midgley" - obwohl "Midgley" Mit Blick auf den Calder Tal - der Teil "Midgley", in der diese zwei Reihen von Ende 1800 Zeitraum Häuser stehen in Thorney Lane mit Blick auf die Mitte, um unteren Teil des Luddenden Dene.

= Wie die meisten Dörfer mit mittelalterlichen Ursprüngen das Dorf "Midgley" ist lang und strähnig anstatt eine enge kompakte Einheit.

= Es war einmal vier Reihen von Steinreihenhäuser an diesem Ort - aber nur zwei Zeilen bleiben in der heutigen Zeit.

 

Vista sud di fumo di legna, dopo una pioggia improvvisa raffica in pietra a schiera costruita (materiale normale costruzione in West Yorkshire) Agriturismo situato in Thorney Lane, presso il villaggio collinare di "Midgley" - anche se "Midgley" si affaccia Valle di Calder - la parte di "Midgley" in cui questi due file di fine del 1800 periodo Cottages stanno si trova in Thorney Lane, che domina la metà a parte inferiore del Luddenden Dene.

= Come maggior parte dei villaggi di origine medievale il villaggio di "Midgley" è lunga e discontinua, piuttosto che essere una unità compatta stretto.

= C'era una volta quattro file di casette in muratura a schiera in questa posizione - però solo due righe rimangono al momento attuale.

 

Widok na południe od dymu drewna po nagłym deszczu burzy w kamieniu szeregowy zbudowany (normalne materiały budowlane w West Yorkshire) Domki położone w Thorney Lane na wzgórzu w miejscowości "Midgley" - choć "Midgley" wychodzi na Calder Dolinie - część "Midgley", w którym te dwa rzędy pod koniec 1800 roku z epoki Domki stoją znajduje się w Thorney Lane widokiem na połowy do dolnej części Luddenden Dene.

= Jak większość wiosek z średniowiecznych początków wsi "Midgley" jest długa i straggly zamiast być szczelne urządzenie kompaktowe.

= Nie było po cztery rzędy kamienia budowane domki w zabudowie szeregowej w tym miejscu - jednak tylko dwa rzędy pozostać w obecnym czasie.

 

Vista do Sul de fumaça de madeira depois de uma tempestade de chuva súbita em socalcos de pedra construída (material normal de construção em West Yorkshire) Cottages situadas em Thorney pista na aldeia morro de "Midgley" - embora "Midgley" situa-se sobre o Vale do Calder - a parte do "Midgley" em que essas duas linhas de final de 1800 período Cottages estande está localizado na Thorney Lane, com vista para os meados de parte inferior do Luddenden Dene.

= Como a maioria das aldeias com origens medievais da vila de "Midgley" é longo e desordenado ao invés de ser uma unidade compacta apertado.

= Era uma vez quatro fileiras de pedra construídas casas geminadas neste local - no entanto, apenas duas linhas permanecem no tempo presente.

 

Vezi sud de fum de lemn după o furtună ploaie brusc la piatra Terasată construit (materiale de construcție normală în West Yorkshire) Cabane situate în Thorney Lane în satul deal de "Midgley" - deși "Midgley" este situat cu vedere la Valea Calder - partea a "Midgley", în care aceste două rânduri de întârziere 1800 Perioada Cottages sta este situat în Thorney Lane cu vedere la mijlocul la partea inferioară a Luddenden Dene.

= Ca majoritatea satelor cu origini medievale satul "Midgley" este lung și straggly mai degrabă decât să fie o unitate compactă strâns.

= A fost odată patru rânduri de piatră construite vile cu terase la această locație - cu toate acestea doar două rânduri rămâne în momentul de față.

 

Посмотреть Юг древесного дыма после внезапного дождя шквал в Рядный камня построен (нормальный строительный материал в Западном Йоркшире) Коттеджи, расположенные в Торни переулке в вершине холма деревни "Мидгли" - хотя "Midgley" расположен с видом на долину Колдер - часть "Midgley", в которой эти два ряда конце 1800-ых период Коттеджи стоят находится в Торни Lane с видом на средних и нижней части Luddenden дене.

= Как и большинство деревень со средневековыми происхождение деревня "Мидгли» давно и редкой вместо того, чтобы плотно компактное устройство.

= Был однажды в четыре ряда каменный коттеджей с террасой в этом месте - однако только два ряда остаются в настоящее время.

 

Vista Sur de humo de la madera después de un chubasco repentino en piedra adosada construida (material de construcción normal, en West Yorkshire) Casas rurales situadas en Thorney Lane en la aldea de la montaña de "Midgley" - aunque "Midgley" está situado con vistas al Valle de Calder - la parte del "Midgley" en el que estas dos filas de finales de 1800 de época destacan Cottages se encuentra en Thorney carril con vistas a los mediados de parte inferior de Luddenden Dene.

= Al igual que la mayoría de los pueblos con orígenes medievales de la aldea de "Midgley" es largo y desordenado en lugar de ser una unidad compacta apretado.

= Había una vez cuatro hileras de piedra construido casas adosadas en este lugar - sin embargo sólo dos filas permanecen en la actualidad.

 

Visa South av trä rök efter ett plötsligt regn stormby på Radhus stenhus (normal konstruktionsmaterial i West Yorkshire) Cottages ligger i Thorney Lane vid toppen av en kulle "Midgley" - även om "Midgley" ligger med utsikt över Calder Valley - den del av "Midgley" i vilket dessa två rader av sena 1800-talet tidstypiska Cottages står ligger i Thorney Lane med utsikt över mitten till nedre delen av Luddenden Dene.

= Som de flesta byar med medeltida ursprung byn "Midgley" är lång och spretig snarare än att vara en tät kompakt enhet.

= Det var en gång fyra rader av sten byggda terrasse stugor på denna plats - men bara två rader kvar på nuvarande tidpunkt.

 

Poetry in Translation (CLXXXIII: Jorge Luis BORGES (1899 – 1986), Argentina, Poet: “Noi suntem Epoca, Noi suntem Legenda”, “We are the time. We are the famous”

Jorge Luis BORGES (1899 - 1986)

 

Jorge Luis BORGES

(1899 – 1986)

 

We are the time. We are the famous

by Jorge Luis Borges

 

We are the time. We are the famous

metaphor from Heraclitus the Obscure.

 

We are the water, not the hard diamond,

the one that is lost, not the one that stands still.

 

We are the river and we are that greek

that looks himself into the river. His reflection

changes into the waters of the changing mirror,

into the crystal that changes like the fire.

 

We are the vain predetermined river,

in his travel to his sea.

 

The shadows have surrounded him.

Everything said goodbye to us, everything goes away.

 

Memory does not stamp his own coin.

 

However, there is something that stays

however, there is something that bemoans.

  

Noi suntem Epoca, Noi suntem Legenda

Jorge Luis Borges

(1899 – 1986)

 

Noi suntem Epoca. Noi suntem Legendara

Metaforă a lui Heraclit cel Obscur.

 

Noi suntem unda, nu piatra nestemată,

Cea trecătoare, nu cea de sine-stătătoare.

 

Noi suntem apa şi chipul antic

Al profilului grec, ce se reflectă în undă. Faţa

Lui se transformă în apele oglinzii schimbătoare

A pietrei nestemate sclipind ca flacăra.

 

Noi suntem fluviul inutil, preprogramat,

În drumul lui spre ocean.

 

Umbrele l-au cernit.

Totul şi-a luat rămas bun dela noi, totul se îndepărtează.

 

Memoria nu- şi pune stigmatul pe propria-i pecete.

 

Şi totuşi, este ceva ce rămâne

Şi totuşi, este ceva ce mâhneşte.

 

(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN

© 2013 Copyright Constantin ROMAN)

View South of wood smoke after a sudden rain squall at Terraced stone built (normal construction material in West Yorkshire) Cottages situated in Thorney Lane at the hilltop village of "Midgley" - although "Midgley" is situated overlooking the Calder Valley - the part of "Midgley" in which these two rows of late 1800's period Cottages stand is located in Thorney Lane overlooking the mid to lower part of Luddenden Dene.

= Like most villages with Medieval origins the village of "Midgley" is long and straggly rather than being a tight compact unit.

= There was once four rows of stone built terraced cottages at this location - however only two rows remain at the present time.

 

突然下雨颮在梯田的石頭建成後,炊煙查看南(正常施工材料西約克郡)別墅位於Thorney巷的“米奇利”山頂村莊 - 儘管“米奇利”位於俯瞰卡爾德谷 - 的一部分“米奇利”,其中這兩行1800年代末期別墅站在位於Thorney裡俯瞰月中Luddenden提納的下部。

=最喜歡的村莊,中世紀的起源“米奇利”村是漫長的,散亂的,而不是一個緊密緊湊的單元。

=曾經有四排石在這個位置建梯田小屋 - 但是只有兩排保持在目前的時間。

 

Bekijk zuiden van hout rook na een plotselinge regenbui op een rij stenen (normaal bouwmateriaal in West Yorkshire) Cottages ligt in Thorney Lane op de heuveltop dorp "Midgley" - hoewel "Midgley" is gelegen met uitzicht op de Calder Valley - het deel van "Midgley" waarin deze twee rijen van eind 1800 periode Cottages staan ligt in Thorney Lane met uitzicht op het midden tot onderste deel van Luddenden Dene.

= Net als de meeste dorpen met middeleeuwse oorsprong van het dorp "Midgley" is lang en warrig in plaats van een strakke compacte unit.

= Er was eens vier rijen stenen geschakelde woningen op deze locatie - echter slechts twee rijen blijven op de huidige tijd.

 

Katso Etelä puusavun jälkeen äkillinen sade myrskyn klo Rivitalo kivestä rakennettu (normaali rakennusmateriaali West Yorkshire) Mökit sijaitsevat Thorney Lane kukkulan kylän "Midgley" - vaikka "Midgley" sijaitsee näkymät Calder Valley - osa "Midgley", jossa nämä kaksi riviä 1800-luvun lopulla kauden Cottages seistä sijaitsee Thorney Lane näkymät puolivälissä alaosaan Luddenden Dene.

= Kuten useimmat kylät keskiaikainen alkuperä kylä "Midgley" on pitkä ja rönsyilevä sijaan, että tiukka kompakti yksikkö.

= Oli kerran neljä riviä kivestä rakennettu rivitalo mökkiä tällä paikalla - mutta vain kaksi riviä jäävät tällä hetkellä.

 

Voir sud de la fumée de bois après une pluie bourrasque à pierre mitoyenne construite (matériel de construction normale dans le West Yorkshire) Chalets situés dans Thorney Lane au village perché de "Midgley" - bien que "Midgley", qui surplombe la vallée de Calder - de la part de "Midgley" dans lequel ces deux rangées de fin de période, les 1 800 petites maisons, se trouve dans Thorney Lane donnant sur le milieu et la partie inférieure de Luddenden Dene.

= Comme la plupart des villages d'origine médiévale du village de "Midgley" est longue et hirsute plutôt que d'être une unité compacte serré.

= Il était une fois quatre rangées de pierres construites chalets en terrasses à cet endroit - mais seulement deux lignes restent à l'heure actuelle.

 

Ansicht Süd von Holzrauch nach einem plötzlichen regen squall bei Reihen Stein (normal Baumaterial in West Yorkshire) Ferienhäuser in Thorney Lane im Bergdorf "Midgley" - obwohl "Midgley" Mit Blick auf den Calder Tal - der Teil "Midgley", in der diese zwei Reihen von Ende 1800 Zeitraum Häuser stehen in Thorney Lane mit Blick auf die Mitte, um unteren Teil des Luddenden Dene.

= Wie die meisten Dörfer mit mittelalterlichen Ursprüngen das Dorf "Midgley" ist lang und strähnig anstatt eine enge kompakte Einheit.

= Es war einmal vier Reihen von Steinreihenhäuser an diesem Ort - aber nur zwei Zeilen bleiben in der heutigen Zeit.

 

Vista sud di fumo di legna, dopo una pioggia improvvisa raffica in pietra a schiera costruita (materiale normale costruzione in West Yorkshire) Agriturismo situato in Thorney Lane, presso il villaggio collinare di "Midgley" - anche se "Midgley" si affaccia Valle di Calder - la parte di "Midgley" in cui questi due file di fine del 1800 periodo Cottages stanno si trova in Thorney Lane, che domina la metà a parte inferiore del Luddenden Dene.

= Come maggior parte dei villaggi di origine medievale il villaggio di "Midgley" è lunga e discontinua, piuttosto che essere una unità compatta stretto.

= C'era una volta quattro file di casette in muratura a schiera in questa posizione - però solo due righe rimangono al momento attuale.

 

Widok na południe od dymu drewna po nagłym deszczu burzy w kamieniu szeregowy zbudowany (normalne materiały budowlane w West Yorkshire) Domki położone w Thorney Lane na wzgórzu w miejscowości "Midgley" - choć "Midgley" wychodzi na Calder Dolinie - część "Midgley", w którym te dwa rzędy pod koniec 1800 roku z epoki Domki stoją znajduje się w Thorney Lane widokiem na połowy do dolnej części Luddenden Dene.

= Jak większość wiosek z średniowiecznych początków wsi "Midgley" jest długa i straggly zamiast być szczelne urządzenie kompaktowe.

= Nie było po cztery rzędy kamienia budowane domki w zabudowie szeregowej w tym miejscu - jednak tylko dwa rzędy pozostać w obecnym czasie.

 

Vista do Sul de fumaça de madeira depois de uma tempestade de chuva súbita em socalcos de pedra construída (material normal de construção em West Yorkshire) Cottages situadas em Thorney pista na aldeia morro de "Midgley" - embora "Midgley" situa-se sobre o Vale do Calder - a parte do "Midgley" em que essas duas linhas de final de 1800 período Cottages estande está localizado na Thorney Lane, com vista para os meados de parte inferior do Luddenden Dene.

= Como a maioria das aldeias com origens medievais da vila de "Midgley" é longo e desordenado ao invés de ser uma unidade compacta apertado.

= Era uma vez quatro fileiras de pedra construídas casas geminadas neste local - no entanto, apenas duas linhas permanecem no tempo presente.

 

Vezi sud de fum de lemn după o furtună ploaie brusc la piatra Terasată construit (materiale de construcție normală în West Yorkshire) Cabane situate în Thorney Lane în satul deal de "Midgley" - deși "Midgley" este situat cu vedere la Valea Calder - partea a "Midgley", în care aceste două rânduri de întârziere 1800 Perioada Cottages sta este situat în Thorney Lane cu vedere la mijlocul la partea inferioară a Luddenden Dene.

= Ca majoritatea satelor cu origini medievale satul "Midgley" este lung și straggly mai degrabă decât să fie o unitate compactă strâns.

= A fost odată patru rânduri de piatră construite vile cu terase la această locație - cu toate acestea doar două rânduri rămâne în momentul de față.

 

Посмотреть Юг древесного дыма после внезапного дождя шквал в Рядный камня построен (нормальный строительный материал в Западном Йоркшире) Коттеджи, расположенные в Торни переулке в вершине холма деревни "Мидгли" - хотя "Midgley" расположен с видом на долину Колдер - часть "Midgley", в которой эти два ряда конце 1800-ых период Коттеджи стоят находится в Торни Lane с видом на средних и нижней части Luddenden дене.

= Как и большинство деревень со средневековыми происхождение деревня "Мидгли» давно и редкой вместо того, чтобы плотно компактное устройство.

= Был однажды в четыре ряда каменный коттеджей с террасой в этом месте - однако только два ряда остаются в настоящее время.

 

Vista Sur de humo de la madera después de un chubasco repentino en piedra adosada construida (material de construcción normal, en West Yorkshire) Casas rurales situadas en Thorney Lane en la aldea de la montaña de "Midgley" - aunque "Midgley" está situado con vistas al Valle de Calder - la parte del "Midgley" en el que estas dos filas de finales de 1800 de época destacan Cottages se encuentra en Thorney carril con vistas a los mediados de parte inferior de Luddenden Dene.

= Al igual que la mayoría de los pueblos con orígenes medievales de la aldea de "Midgley" es largo y desordenado en lugar de ser una unidad compacta apretado.

= Había una vez cuatro hileras de piedra construido casas adosadas en este lugar - sin embargo sólo dos filas permanecen en la actualidad.

 

Visa South av trä rök efter ett plötsligt regn stormby på Radhus stenhus (normal konstruktionsmaterial i West Yorkshire) Cottages ligger i Thorney Lane vid toppen av en kulle "Midgley" - även om "Midgley" ligger med utsikt över Calder Valley - den del av "Midgley" i vilket dessa två rader av sena 1800-talet tidstypiska Cottages står ligger i Thorney Lane med utsikt över mitten till nedre delen av Luddenden Dene.

= Som de flesta byar med medeltida ursprung byn "Midgley" är lång och spretig snarare än att vara en tät kompakt enhet.

= Det var en gång fyra rader av sten byggda terrasse stugor på denna plats - men bara två rader kvar på nuvarande tidpunkt.

Aranjament-tablou cu muschiul renilor si chihlimbar cu rama din lemn de brad.

 

Muschiul renilor (reindeer moss), este de fapt o specie de licheni (Cladonia rangiferina) care cresc din mai ales in zonele de tundra alpina si constituie material de pasune pentru reni, elani, caribu. In Scandinavia era folosit si pentru obtinerea alcoolului. Lichenii ne arata nivelul de umiditate din ambient. Astfel, cand umiditatea scade sub normal, acestia se usuca, devin aspri si isi micsoreaza volumul, dar isi revin dupa o scurta pulverizare cu apa distilata. La polul opus, cand umiditatea este mai mare, isi cresc volumul si culoarea este mai intensa.

 

Chihlimbarul este un lemn fosilizat, cu aspect de carbune. Inca din epoca de piatra a fost utilizat ca talisman, atribuindu-i-se puterea de aabsorbi energiile negative si a alunga temerile. Este recunoscut ca aducator de succes in afaceri. In plan psihologic, atenueaza schimbarile de dispozitie, conferind stabilitate si echilibru.

 

Dimensiuni: patrat cu latura 18,5 cm, grosime 4 cm

 

Toate aranjamentele noastre sunt lucrate manual si individual.

 

Creat pe 4 aprilie 2016.

  

in epoca de piatra....nu aveam carnet.....

view from the "ferry beach" at "Fleetwood" which is situated at the northernmost end of the Fylde coast of the royal county (province) of Lancashire located in the north west of England.

= depicted are (in the centre of the picture the "Low/Stone/Beach Lighthouse" which has been and still is known by all three of these names - despite being generally known as the "Low Lighthouse" the name gives a false impression as in reality it is the middle lighthouse of the 3 lighthouses required to bring ships safely into the port of "Fleetwood".

= The "Low Lighthouse" (depicted) was designed by the architect Mr. Decimus (the tenth son) Burton (a close friend from university days of Sir Peter Hesketh Fleetwood the founder of "Fleetwood") in accordance with the navigation plan of Captain Henry Mangles Denham - which had the two land based lighthouses of Pharos and Low (depicted) lined up for one to shine directly above the other when ships turned away from the Lune deeps to entre the shipping channel of the river Wyre when passing the third of "Fleetwood's" three lighthouses which is called "The Wyre Light" and is located almost 2 miles (3.218688 kilometres) out to sea on the north western bank of the river Wyre at the point where the fresh water of the river Wyre becomes the salty sea water of the Irish sea.

= All three lighthouses was first lit on the same day in December 1840.

= The North Euston Hotel opened in the year 1841 nd was also designed by architect Mr. Decimus (the tenth son) Burton and paid for by Sir Peter Hesketh Fleetwood at a cost of £30'000 pounds sterling - plus Mr. Decimus (the tenth son) Burton's fee - The "North Euston Hotel" had mixed fortunes over the years and despite being constructed on the grand scale there was no paved road between it and the railway station - despite its name being derived from the fact that at the time it was the northern end of the Railway track from Euston station in London !!! !!! !!!

= on the roof line can still be seen some of the iron balustrade of the roof top terrace/promenade which measured 366 feet (111.5568 metres) long by 33 feet (10.0584 metres) wide !!!

= the curiously shaped B&FC ("Blackpool and the Fylde College") building (depicted on the right of this picture) is part of the "Fleetwood" based nautical college - which in turn is an associate college of the University of Lancaster ("Lancaster" is the ancient capital/principal town of the royal county (province) of Lancashire and is one of only two "royal" counties (provinces in the whole of England the other is Cornwall.

= All three of these depicted structures are grade two listed as being of special historical and or architectural interest !!!

 

vista dalla spiaggia"traghetto" alle "Fleetwood" che si trova all'estremità più settentrionale della costa di Fylde della contea royal (Provincia) di Lancashire situato nella parte nord ovest dell'Inghilterra.

 

= sono raffigurati (nel centro dell'immagine "Low/pietra/spiaggia del faro" che è stato e ancora è conosciuta da tutti e tre questi nomi - nonostante sia generalmente conosciuto come il "faro basso" il nome dà una falsa impressione come in realtà è il Faro centrale dei 3 fari necessari per portare le navi in modo sicuro alla porta del "Fleetwood".

 

= Il "faro basso" (raffigurato) è stato progettato dall'architetto signor Decimus (decimo figlio) Burton (un amico dai tempi dell'Università di Sir Peter Hesketh Fleetwood il fondatore di "Fleetwood") in conformità con il piano di navigazione del capitano Henry Mangles Denham - che aveva le due terre base fari di Pharos e basso (raffigurato) interno foderato per uno a brillare direttamente sopra l'altro quando navi ha allontanato i deeps Lune entre il canale di spedizione del fiume Wyre Quando si passa il terzo dei tre fari "di Fleetwood", che è chiamato "The Wyre Light" ed è situato quasi 2 miglia (3,218688 chilometri) fuori al mare sulla riva nord-occidentale del fiume Wyre nel punto dove l'acqua dolce del fiume Wyre diventa l'acqua di mare salato del mare d'Irlanda.

 

= Tutti i tre fari era illuminata in primo luogo lo stesso giorno nel dicembre 1840.

 

= Il North Euston Hotel inaugurato nell'anno 1841 nd inoltre è stato progettato dall'architetto Decimus (decimo figlio) di Mr. Burton e pagato per da Sir Peter Hesketh Fleetwood al costo di £30 ' 000 sterline - più spese di Mr. Decimus (decimo figlio) Burton - il "North Euston Hotel" avuto fortune alterne nel corso degli anni e nonostante la fase di costruzione su grande scala non non c'era nessuna strada asfaltata tra esso e la stazione ferroviaria - nonostante il suo nome deriva dalla fatto che al tempo era l'estremità settentrionale della strada ferrata dalla stazione di Euston a Londra!!! !!! !!!

 

= sul tetto linea possa ancora vedere alcune della balaustra di ferro del tetto superiore terrazza/promenade che misurato 366 piedi (111,5568 metri) lungo da 33 piedi (10,0584 metri) di larghezza!!!

 

= il curiosamente a forma edificio B & FC ("Blackpool e il Collegio Fylde") (raffigurato a destra di questa foto) fa parte del collegio nautico "Fleetwood" basata - che a sua volta è un socio college dell'Università di Lancaster ("Lancaster" è l'antica città capitale/principale della contea royal (Provincia) di Lancashire ed è uno dei soli due contee "royal" (province in tutta l'Inghilterra, l'altro è Cornwall.

 

= Tutti e tre di queste strutture raffigurati sono di grado due elencato come di particolare interesse storico e/o architettonico!!!

 

vy från "ferry beach" på "Fleetwood" som är beläget vid den nordligaste änden av Fyldekusten royal County (provins) i Lancashire ligger i nordvästra England.

 

= skildras är (i centrum av bilden "Låg/sten/Beach fyren" som har varit och fortfarande är känd av alla tre av dessa namn - trots att vara allmänt känd som "Låg fyren" namnet ger en falsk bild som i verkligheten är det mellersta fyren av de 3 fyrar som krävs för att fartyg säkert till port "Fleetwood".

 

= "Låg fyren" (var) ritades av arkitekten Mr Decimus (tionde son) Burton (en nära vän från universitetet dagar av Sir Peter Hesketh Fleetwood grundaren av "Fleetwood") enligt navigering planen av kapten Henry manglar Denham - som hade de två landa baserat fyrar av Pharos och låg (avbildad) fodrade upp för en att lysa direkt ovanför den andra när fartyg vände sig bort från Lune djupen till entre farleden floden Wyre När de passerar tredje av beläget "Fleetwood" tre fyrar som kallas "The Wyre Light" och är nästan 2 (3.218688 kilometer) ut till havet på den nordvästra stranden av floden Wyre vid den punkt där det färska vattnet i floden Wyre blir det salta havsvattnet i Irländska sjön.

 

= Alla tre fyrar var först tänds på samma dag i December 1840.

 

= Det Euston Hotel öppnades år 1841 nd också ritades av arkitekten Mr Decimus (tionde son) Burton och betalas för av Sir Peter Hesketh Fleetwood till en kostnad av £30 ' 000 pund sterling - plus Mr Decimus (tionde son) Burtons avgift - "North Euston Hotel" hade blandade förmögenheter genom åren och trots byggs i stor skala förekom inga asfalterade vägen mellan det och järnvägsstationen - trots namnet kommer från den faktum att det vid tidpunkten var den norra delen av järnvägsspår från Euston station i London! !!! !!!

 

= på taket linje kan fortfarande ses några av järn balustraden av tak topp terrass/promenade som mätte 366 fot (111.5568 meter) lång vid 33 fot (10.0584 meter) bred!

 

= den märkligt formade B & FC (Blackpool och Fylde College") byggnad (avbildas till höger på denna bild) är en del av"Fleetwood"baserade nautiska college - som i sin tur en associerad college av University of Lancaster ("Lancaster"är den gamla huvudstad/rektor staden royal County (provins) i Lancashire och är en av endast två"royal"prefekturer (provinserna i hela England den andra är Cornwall.

 

= Alla tre av dessa avbildade strukturer är klass två som anges vara av speciell och historiskt eller arkitektoniskt intresse!!!

 

vista de la "playa de ferry" de "Fleetwood" que está situado en el extremo más septentrional de la costa de Fylde del Condado real (provincia) de Lancashire en el noroeste de Inglaterra.

 

= representados son (en el centro de la imagen "Bajo piedra/playa Faro" que ha sido y aún es conocido por todos tres de estos nombres - a pesar de ser generalmente conocido como el "Faro bajo" el nombre da una falsa impresión de que en realidad se trata del medio faro de los 3 faros necesaria para traer buques de manera segura en el puerto de "Fleetwood".

 

= El "Faro bajo" (representado) fue diseñado por el arquitecto Sr. Decimus (el décimo hijo) Burton (un amigo cercano de Jornadas Universitarias del Sir Peter Hesketh Fleetwood el fundador de "Fleetwood") acuerdo con el plan de navegación de Henry capitán Mangles Denham - que tenía los dos faros en base de Pharos y bajo la tierra (representado) alineado por uno brilla directamente sobre la otra cuando naves dio vuelta lejos de las profundidades de Lune a entre el canal de envío del río Wyre al pasar la tercera parte de tres faros "de Fleetwood" que se llama "La luz de Wyre" y es habían situado casi 2 millas (3,218688 kilómetros) hacia fuera al mar en la orilla occidental del norte del río Wyre en el punto donde el agua dulce del río Wyre se convierte el agua de mar salada del mar de Irlanda.

 

= Los tres faros primero fue encendido el mismo día en diciembre de 1840.

 

= El North Euston Hotel abrió sus puertas en el año 1841 nd también fue diseñado por el arquitecto Sr. Decimus (el décimo hijo) Burton y pagado por Sir Peter Hesketh Fleetwood a un costo de £30 ' 000 libras esterlinas - más cuota de Sr. Decimus (el décimo hijo) Burton - "North Euston Hotel" había mezclado fortuna durante los años y a pesar de ser construido a gran escala no había ninguna carretera asfaltada entre ésta y la estación de tren - a pesar de su nombre se deriva de la hecho de que en el momento era el extremo norte de la pista ferroviaria de la estación de Euston en Londres!!! !!! !!!

 

= en la azotea línea aún se pueden ver algunas de la barandilla de hierro de la cubierta superior terraza/promenade que mide 366 pies (111,5568 metros) largo por 33 pies (10,0584 metros) de par en par!!!!!!

 

= la forma curiosamente B & FC ("Blackpool y Fylde Colegio) edificio (representado a la derecha de este cuadro) es parte de la Universidad náutica"Fleetwood"base - que a su vez es un colegio asociado de la Universidad de Lancaster ("Lancaster"es la antigua ciudad capital, director del Condado real (provincia) de Lancashire y es uno de solamente dos condados"reales"(provincias de toda Inglaterra, el otro es Cornwall.

 

= Los tres de estas estructuras representados son de grado dos listados como de especial interés histórico o arquitectónico!!!

 

"Fleetwood Lancashire Kuzey İngiltere'de batısında yer alan royal County (il) Fylde kıyılarının en kuzeydeki sonunda yer alan", "feribot Beach" görüntüleyin.

 

= tasvir vardır (resim "düşük/taş/Beach oldu ve hala bu adları - her üç tarafından bilinen feneri" merkezinde "Düşük Lighthouse" adı gerçeklik olduğu gibi yanlış bir izlenim verir gibi genel olarak bilinen varlık rağmen bu gemilerin güvenli bir şekilde "Fleetwood" noktasına getirmek için gerekli 3 fenerler orta feneri var.

 

= "Düşük (tasvir) deniz feneri" Kaptan Henry Mangles Denham - iki Pharos ve düşük tabanlı fenerler arazi vardı navigasyon planı uyarınca Bay Decimus (onuncu oğlu) Burton (efendim Peter Hesketh Fleetwood "Fleetwood" kurucusu Üniversitesi gün yakın bir arkadaşımdan) mimar tarafından tasarlanmıştır (tasvir) çizgili bir gemi Lune derinliklerde entre için uzak Wyre Nehri'nin nakliye kanalı açıldığında doğrudan diğer parlamaya hazır Üçüncü geçerken denize nerede Wyre Nehri'nin tatlı su tuzlu deniz suyu İrlanda Denizi'nin olur noktada Wyre Nehri'nin Kuzey Batı yakasında hangi "Wyre Light" denir ve "Fleetwood'ın" üç fenerler yaklaşık 2 mil (3.218688 km) dışarı yer.

 

= Tüm üç fenerler ilk Aralık 1840 yılında aynı gün yaktı.

 

= Yıl 1841 nd açıldı North Euston Hotel Ayrıca Bay Decimus (onuncu oğlu) Burton mimar tarafından tasarlanmış ve efendim Peter Hesketh Fleetwood £30 ' 000 İngiliz Sterlini - bir maliyetle tarafından Bay Decimus (onuncu oğlu) Burton'ın ücret - "North Euston Hotel" fala yıllar içinde karışık ve büyük ölçekte inşa rağmen hiçbir asfalt yol ve tren istasyonu - arasında vardı için ödenen adından türetilen rağmen Aslında o zaman London Euston istasyonundan demiryolu parça kuzey ucunda olduğunu! !!! !!!

 

Çatıda = satır hala görülebilir bazı çatı demir korkuluk uzun 33 x (10.0584 metre) geniş teras/mesire 366 ayak (111.5568 metre) ölçülen en iyi!!!

 

merakla şekilli = B ve FC ("Blackpool ve Fylde College") bina (Bu resim sağda tasvir) sırayla Lancaster Üniversitesi ortak bir üniversite olduğunu "dayalı Fleetwood" Denizcilik Koleji - bir parçasıdır ("Lancaster" Lancashire royal county (il) eski sermaye/müdür şehridir ve un sadece iki "Kraliyet" ilinden birisidir (il İngiltere'nin içinde diğer Cornwall bütündür.

 

= Görülen bu yapıların üç sınıf özel tarihi ve mimari veya ilgi varlık olarak listelenen iki vardır!

 

Vezi "feribot plajă" la "Fleetwood", care este situat la capătul nordic al Fylde coasta comitatului regal (provincia) din Lancashire, situat în partea de nord vest-Anglia.

 

= descrise sunt (în centrul oraşului imaginea "Low/piatra/plaja far" care a fost şi încă este cunoscut de toate cele trei dintre aceste nume - în ciuda fiind cunoscută în general ca "Low far" numele dă o falsa impresie ca în realitate este farul din mijloc de faruri 3 necesare pentru a aduce vase în condiţii de siguranţă în port-de "Fleetwood".

 

= Lighthouse"Low" (descris) a fost proiectat de arhitectul Dl Decimus (fiul al zecelea) Burton (un prieten apropiat la Universitatea zile de Sir Peter Hesketh Fleetwood fondator al "Fleetwood") în conformitate cu planul de navigare de căpitan Henry Mangles Denham - care a avut cele două terenuri pe baza faruri de Pharos şi Low (descris) căptuşit pentru unul să strălucească direct deasupra celeilalte, atunci când navele au respins profunzimile Lune la entre canalul de transport al râului Wyre la trecerea a treia "Fleetwood pe" trei faruri care se numeste "Lumina Wyre" şi este situat aproape 2 (3.218688 km) în mare pe malul de nord-vest de Râul Wyre la punctul în cazul în care apa proaspătă Râul Wyre devine apa de mare sarata din Marea Irlandei.

 

= Toate trei faruri mai întâi a fost aprins în aceeaşi zi în decembrie 1840.

 

= North Euston Hotel deschis în anul 1841 nd a fost, de asemenea, proiectat de arhitectul Dl Decimus (fiul al zecelea) Burton şi plătite de Sir Peter Hesketh Fleetwood la un cost de £30 ' 000 de lire sterline - plus taxa de dl Decimus (fiul al zecelea) Burton - "Hotelul North Euston" au amestecat averi în ani şi în ciuda fiind construite pe scara nu a fost nici un drum pavat între acesta şi gara - în ciuda numelui său fiind derivate din faptul că în timp a fost la sfârşitul nord de cale ferată de Gara Euston din Londra!!! !!! !!!

 

= pe acoperiş linie pot fi văzute unele dintre balustrada fier de acoperiş de top terasa/promenada care măsoară 366 picioarele (111.5568 metri) lungi de 33 picioare (10.0584 metri) largă!

 

= curios în formă B & FC ("Blackpool şi Colegiul Fylde") constructii (înfăţişat pe dreapta de această imagine) este parte a Colegiului nautic "Fleetwood" bazat - care la rândul său este un colegiu asociat de Universitatea Lancaster ("Lancaster" este din oraşul vechi capitala/principal de regal judeţul (provincia) din Lancashire şi este unul din doar două judeţe "regal" (provinciile în toată Anglia, celălalt este Cornwall.

 

= Toate cele trei dintre aceste structuri descrise sunt clasa a două enumerate ca fiind de interes speciale şi istorice sau arhitecturale!!!

 

vista da praia de"ferry" em "Fleetwood", que está situado no extremo norte da costa Fylde do Condado real (província) de Lancashire, localizado no noroeste da Inglaterra.

 

= retratado são (no centro da imagem do "baixa/pedra/praia farol" que tem sido e ainda é conhecido por todos os três destes nomes - apesar de ser geralmente conhecido como o "farol baixo" o nome dá uma falsa impressão como na realidade é o farol médio dos 3 faróis necessários para navios com segurança na porta do "Fleetwood".

 

= O "farol baixo" (retratado) foi projetado pelo arquiteto Sr. Decimus (o décimo filho) Burton (um amigo dos tempos de Universidade de Sir Peter Hesketh Fleetwood o fundador da "Fleetwood") em conformidade com o plano de navegação do Capitão Henry Mangles Denham - que teve os dois terra baseado em faróis de Pharos e baixa (retratado) alinhado para um a brilhar diretamente acima do outro, quando navios se afastou o Tenreiro Lune para entre o canal de navegação do Rio Wyre ao passar o terceiro dos três faróis "Do Fleetwood", que é chamado "The Wyre Light", sendo localizados quase 2 milhas (3,218688 quilômetros) para o mar, na margem norte ocidental do Rio Wyre no ponto onde a água fresca do Rio Wyre torna-se a água do mar salgado do mar da Irlanda.

 

= Todos os três faróis primeiro foi acesa no mesmo dia em dezembro de 1840.

 

= A North Euston Hotel abriu em nd o ano 1841 também foi projetado pelo arquiteto Sr. Decimus (o décimo filho) Burton e paga por Sir Peter Hesketh Fleetwood a um custo de £30 ' 000 libras esterlinas - mais taxa do Sr. Decimus (o décimo filho) Burton - o "norte Euston" tiveram sortes diferentes ao longo dos anos e apesar de ser construído em grande escala não havia nenhuma estrada asfaltada entre ele e a estação ferroviária - apesar do nome ser derivado do fato que na época era o extremo norte da faixa ferroviária da estação de Euston em Londres!!! !!! !!!

 

= no telhado linha ainda pode ser vista alguns da balaustrada de ferro do telhado top terraço/passeio que medida 366 pés (111,5568 metros) comprimento por 33 pés (10,0584 metros) de largura!!!

 

= o curiosamente moldada edifício B & FC (Blackpool e o Fylde College") (retratado à direita da imagem) é parte do colégio náutico"Fleetwood"baseado - que por sua vez, é uma faculdade associada da Universidade de Lancaster ("Lancaster"é a antiga capital/principal cidade do Condado real (província) de Lancashire e é um dos apenas dois municípios"reais"(províncias em toda a Inglaterra, a outra é Cornwall.

 

= Todas as três dessas estruturas retratados são grau dois na lista como sendo de especial interesse histórico e arquitectónico!!!

 

widok z "plaża prom" w "Fleetwood", który znajduje się w najbardziej wysuniętym na północ krańcu wybrzeża Fylde royal County (Prowincja) z Lancashire znajduje się w północno-zachodniej Anglii.

 

= przedstawione są (w centrum obrazu "Low/kamień/plaży latarni" który był i nadal jest znany przez wszystkich trzech imion - pomimo jest powszechnie znane jako "Low latarni" nazwa daje fałszywe wrażenie jak w rzeczywistości jest środkowy latarnia morska 3 latarnie potrzebne do statków bezpiecznie do portu "Fleetwood".

 

= "Małej latarni morskiej" (przedstawiony) został zaprojektowany przez architekta Burton Pan Decimus (dziesiątego syna) (Bliski przyjaciel z Uniwersytetu dni Sir Peter Hesketh Fleetwood założyciel "Fleetwood") zgodnie z planem nawigacji kapitan Henryk Mangles Denham - który miał dwie wylądować na latarnie Pharos i niskiej (przedstawiony) pokryte na jednym świecić bezpośrednio nad drugim, gdy okrętów odwrócił się od głębin Lune do entre kanały żeglugowe rzeki Wyre podczas przechodzenia w trzeciej części "Fleetwood" trzy latarnie morskie, które nazywa się "The Wyre Light" i jest położony prawie 2 mil (3.218688 km) do morza na północno zachodnim brzegu rzeki Wyre w punkcie, w którym świeże wody rzeki Wyre staje się morze słone wody Morza Irlandzkiego.

 

= Wszystkie trzy latarnie został po raz pierwszy zapalił w tym samym dniu w grudniu 1840.

 

= North Euston Hotel został otwarty w roku 1841 nd został zaprojektowany przez architekta Burton Pan Decimus (dziesiątego syna) i opłacona przez Sir Peter Hesketh Fleetwood w cenie £30 ' 000 funtach - plus opłata Decimus Pan (dziesiątego syna) Burton - "North Euston Hotel" miał mieszane fortuny w ciągu lat i pomimo jest zbudowane na wielką skalę było ma utwardzonej drogi między nim a dworzec kolejowy - pomimo swojej nazwy pochodzące od fakt, że w tym czasie był Północny koniec toru kolejowego dworca Euston w Londynie! !!! !!!

 

= na dachu linii można jeszcze zobaczyć niektóre z balustrady żelaza dachu szczyt taras/promenada, która mierzy 366 stóp (111.5568 m) długo przez 33 stóp (10.0584 m) szeroki!

 

= dziwnie kształcie budynku B idealna FC ("Blackpool i Fylde College") (przedstawiony po prawej stronie tego obrazu) jest częścią "Fleetwood" na bazie kolegium morskie - który z kolei jest kojarzenie kolegium Uniwersytetu Lancaster ("Lancaster" jest starożytne miasto stolicy/główny royal County (Prowincja) z Lancashire i jest jednym z tylko dwóch powiatów "royal" (Prowincje w całej Anglii innych jest Cornwall.

 

= Wszystkie trzy przedstawiony struktury te są klasy dwa wymienione jako specjalnego zainteresowania historyczne i architektoniczne!!!

 

Blick von der "Fähre Strand" bei "Fleetwood" liegt am nördlichsten Ende der Fylde Küste der königlichen County (Provinz) von Lancashire im Nordwesten England gelegen.

 

= dargestellt werden (im Zentrum des Bildes die "Low/Stone/Strand-Leuchtturm" wurde und wird noch durch alle drei dieser Namen - bekannt trotz wird allgemein bekannt, wie der Name "Low Leuchtturm" einen falschen Eindruck wie in der Realität gibt es ist der mittlere Leuchtturm der 3 Leuchttürme benötigt, um die Schiffe sicher in den Hafen von "Fleetwood" zu bringen.

 

= Die "Low-Leuchtturm" (abgebildet) wurde entworfen von dem Architekten Herr Decimus (der zehnte Sohn) Burton (ein enger Freund von Universität Tagen von Sir Peter Hesketh Fleetwood der Gründer der "Fleetwood") gemäß der Navigation Plan von Captain Henry Mangles Denham - die beiden basierend Leuchttürme der Pharos und Low land hatte (abgebildet) gefüttert für eine direkt über dem anderen zu leuchten, wenn die Schiffe von der Lune Deeps, Entre den Versand-Kanal des Flusses Wyre abgewendet beim Übergeben des drittes gelegen "Fleetwood" drei Leuchttürme, die heißt "The Wyre Light" und ist fast 2 Meilen (3,218688 Kilometer) heraus zum Meer am nordwestlichen Ufer des Flusses Wyre an der Stelle, wo das Süßwasser des Flusses Wyre das salzige Meerwasser der irischen See wird.

 

= Alle drei Leuchttürme wurde zuerst am selben Tag im Dezember 1840 beleuchtet.

 

= Der North Euston Hotel eröffnete im Jahr 1841-Nd war auch entworfen vom Architekten Herr Decimus (der zehnte Sohn) Burton und bezahlt von Sir Peter Hesketh Fleetwood zu einem Preis von £30 ' 000 Pfund Sterling - zzgl. Gebühr Mr Decimus (der zehnte Sohn) Burton - hatte das "North Euston Hotel" gemischte Vermögen im Laufe der Jahre und trotz errichtet auf der großen Skala gab es keine asphaltierte Straße zwischen ihm und dem Bahnhof - trotz seines Namens wird abgeleitet von der Tatsache, dass es das Nordende der Eisenbahn-Strecke vom Bahnhof Euston in London damals!!! !!! !!!

 

auf dem Dach = Linie noch sehen einige der eisernen Balustrade des Daches top Terrasse/Promenade der 366 Fuß (111,5568 Meter) gemessen, lange nach 33 Fuß (10,0584 Meter) breit!!!

 

die seltsam geformten = B & FC ("Blackpool und Fylde-College") Gebäude (dargestellt auf der rechten Seite dieses Bildes) ist Teil des nautischen College "Fleetwood" Basis - das wiederum ein assoziiertes College der University of Lancaster ist ("Lancaster" ist die alte Hauptstadt/Principal-Stadt von der königlichen norwegischen Fylke (Provinz) Lancashire und ist einer von nur zwei "royal" Bezirken (Provinzen in ganz England, der andere ist Cornwall.

 

= Alle drei dieser abgebildeten Strukturen sind Grade zwei als besondere historische und architektonische Sehenswürdigkeiten!!!

 

vue de la "plage de ferry" à « Fleetwood », qui se trouve à l'extrémité nord de la côte de Fylde du comté royal (province) du Lancashire, situé dans le nord-ouest de l'Angleterre.

 

= sont (dans le centre de l'image « Low/Pierre/plage phare » qui a été et est encore connu par tous les trois de ces noms - malgré étant communément appelés « Faible phare » le nom donne une fausse impression comme dans la réalité c'est le milieu phare des 3 phares pour rapatrier les navires en toute sécurité dans le port de "Fontaine".

 

= Le "phare de basse" (photo) a été conçu par l'architecte M. Decimus (le dixième fils) Burton (ami intime de jours Université de Sir Peter Hesketh Fleetwood le fondateur de la « Fontaine ») conformément au plan de navigation du capitaine Henry Mangles Denham - qui avait les deux terres selon phares de Pharos et Low (représenté) doublé pour un à briller directement au-dessus de l'autre, quand les navires détournèrent les profondeurs de la Lune à entre le chenal de navigation de la rivière Wyre lors du passage de la troisième des trois phares de « fontaine », qui s'appelle « The Light Wyre » et est situé presque 2 milles (3,218688 kilomètres) dehors à la mer sur la rive nord-ouest du fleuve Wyre, à l'endroit où l'eau douce de la rivière Wyre devienne l'eau de mer salée de la mer d'Irlande.

 

= Tous les trois phares était allumé tout d'abord le même jour en décembre 1840.

 

= Le North Euston Hotel ouvert à l'année 1841 nd a été également conçu par l'architecte M. Decimus (le dixième fils) Burton et payé par Sir Peter Hesketh Fleetwood pour un coût de £30 000 livres sterling - majoré de frais de M. Decimus (le dixième fils) Burton - le « North Euston Hotel » a eu des fortunes au cours des années et bien en cours de construction à grande échelle, il n'y n'avait aucun route goudronnée entre elle et la gare - malgré son nom étant dérivé de la fait que, à l'époque, c'était l'extrémité nord de la voie ferrée de la gare de Euston à Londres!!! !!! !!!

 

= sur le toit ligne peut encore voir certains de la balustrade de fer du toit haut terrasse/promenade qui mesurait 366 pieds (111,5568 mètres) de longueur et de largeur de 33 pieds (10,0584 mètres)!!!

 

= la curieusement en forme B & FC ("Blackpool et le Collège de Fylde") immeuble (représenté sur la droite de cette photo) fait partie du Collège nautique « Fleetwood » basé - qui est à son tour un collège associé de l'Université de Lancaster (« Lancaster » est l'ancienne ville de la capitale/capital du comté royal (province) du Lancashire et est un des deux seuls comtés « royale » (provinces de toute l'Angleterre, l'autre est Cornwall.

 

= Tous les trois de ces structures représentées sont grade deux répertoriées comme étant d'intérêt historique et architectural ou spécial!!!

 

Katso "lautta rannalla" "Fleetwood", joka sijaitsee pohjoisin lopussa Fylden rannikko royal county (maakunta) Lancashire sijaitsee Luoteis-Englannissa.

 

= kuvattu ovat (kuva "Low/kivi/Beach majakka" joka on ollut ja silti kaikki kolme näistä nimistä - keskustassa huolimatta on tunnettua "Low Lighthouse" nimi antaa väärän kuvan kuin todellisuudessa on keskellä majakka 3 majakat tarvitaan alusten turvallisesti "Fleetwood"-porttiin.

 

= "Low Lighthouse" (kuvattu) suunnitteli arkkitehti Mr. Decimus (kymmenes poika) Burton (läheinen ystävä yliopisto päivää Sir Peter Hesketh Fleetwood "Fleetwood" perustaja) kapteeni Henry mattomankelit Denham - joka oli kaksi maa perustuu majakat Pharos ja matala navigointi-suunnitelman mukaisesti (kuvattu) vuorattu johonkin loistaa suoraan edellä muita, kun laivat kääntyivät pois Lune Kimmo jotta entre kuljetuksessa kanava Wyre-joen Kun kolmas "Fleetwood" kolme majakat, joka on nimeltään "The Wyre Light" ja sijaitsee lähes 2 mailia (3.218688 kilometriä) merelle Luoteis rannalla joen Wyre kohdassa, jossa joki Wyre makean veden tulee Irlanninmeren suolaista merivettä.

 

= Kaikki kolme majakat sytytettiin ensimmäinen joulukuuta 1840 samana päivänä.

 

= The North Euston Hotel avattiin vuonna 1841 nd oli myös arkkitehti Mr. Decimus (kymmenes poika) Burton ja maksanut Sir Peter Hesketh Fleetwood hinnalla £30 ' 000 puntaa - plus Mr. Decimus (kymmenes poika) Burton maksu - "North Euston Hotel" oli sekoitettu omaisuuksia vuoden aikana ja vaikka rakennetaan suuressa mittakaavassa ei ole päällystetty tie ja rautatieasema - nimestään saadaan siitä, että tuolloin oli rautatien päässä Eustonin asemalta Lontoon pohjoispäässä! !!! !!!

 

= katolla rivi näkyy yhä jotkut Silitysrauta kaide katon alkuun Terassi/promenade, joka mitattiin 366 metriä 111.5568 pitkä ja 33 metriä (10.0584 m) leveä!

 

= kummallisen muotoinen B & FC (Blackpool ja Fylde College") rakentaminen (kuvattu kuvassa oikealla) on osa"Fleetwood"perustuu meripeninkulman college - joka puolestaan on liittää college yliopiston Lancasterin ("Lancaster"on vanha pääkaupunki/johtava kaupunki, Lancashire royal maakunnan (province) ja on yksi vain kaksi"royal"läänistä (maakunnat Englannissa kokonaan toinen on Cornwall.

 

= Kaikki kolme näistä kuvattu rakenteista ovat luokan kahden luettelossa olevan erityisiä historiallisia ja arkkitehtonisia nähtävyyksiä!

 

uitzicht vanaf het "veerboot strand" bij "Fleetwood" ligt in het meest noordelijke einde van de Fylde kust van de royal county (provincie) van Lancashire gelegen in het noordwesten van Engeland.

 

= afgebeeld zijn (in het centrum van het beeld de "Low/Stone/strand vuurtoren" die is geweest en nog steeds is bekend door alle drie van deze namen - ondanks wordt over het algemeen bekend als de "lage vuurtoren" de naam een verkeerde indruk zoals in werkelijkheid geeft is de middelste vuurtoren van de 3 vuurtorens vereist om schepen veilig in de haven van "Fleetwood".

 

= De "lage vuurtoren" (afgebeeld) werd ontworpen door de architect Mr. Decimus (de tiende zoon) Burton (een goede vriend van universiteit dagen van Sir Peter Hesketh Fleetwood de oprichter van "Fleetwood") overeenkomstig het plan van de navigatie van kapitein Henry Mangels Denham - die had de twee land gebaseerde vuurtorens van Pharos en lage (afgebeeld) bekleed voor een te schitteren direct boven de andere wanneer schepen afgewend van de Lune deeps aan entre de scheepvaart kanaal van de rivier Wyre bij het passeren van de derde van gelegen "Fleetwood" drie vuurtorens die heet "The Wyre Light" en is bijna 2 mijl (3.218688 kilometer) uit naar zee op de Noord-westelijke oever van de rivier Wyre op het punt waar het verse water van de rivier Wyre het zoute zeewater van de Ierse zee wordt.

 

= Alle drie vuurtorens werd eerst aangestoken op dezelfde dag in December 1840.

 

= De North Euston Hotel opende in het jaar 1841 nd was ook ontworpen door architect Mr. Decimus (de tiende zoon) Burton en betaald voor door Sir Peter Hesketh Fleetwood tegen een prijs van £30 ' 000 pond sterling - plus Mr. Decimus (de tiende zoon) Burton's vergoeding - de "North Euston Hotel" had gemengde fortuinen door de jaren heen en ondanks wordt gebouwd op de grote schaal er geen verharde weg tussen haar en het station was - ondanks haar naam wordt afgeleid van de feit dat op het moment het noordelijke einde van de spoorlijn van Euston station in Londen was! !!! !!!

 

= op het dak lijn kan nog steeds worden gezien sommige van de ijzeren balustrade van het dak terras/promenade die 366 voet (111.5568 meter gemeten) boven lang door 33 voet (10.0584 meter) breed!

 

= de vreemd gevormde B & FC ("Blackpool en het Fylde College") gebouw (afgebeeld op de rechterkant van deze foto) maakt deel uit van de "Fleetwood" gebaseerd Zeevaartschool - die op zijn beurt een associate college van de Universiteit van Lancaster is ("Lancaster" is de oude hoofdstad lastgever stad van de royal county (provincie) van Lancashire en is een van slechts twee 'Koninklijk' provincies (provincies in heel Engeland is de andere Cornwall.

 

= Alle drie van deze afgebeelde structuren zijn rang twee vermeld als zijnde van bijzondere historische of architectonische belang!

"Devil's Arrows" above a 15th./16h. century stone window casing at "Mytholmroyd Farm".

= This "innovation" was to try and stop rainwater which ran down the walls of the building from entering the interior via the windows.

= However the original windows did not have glass but wooden shutters and the modern name of "Window" is derived from the original term of "Wind Hole". eventually "leaded Lights" (small pieces of glass held together by strips of lead) was introduced and was common for sever centuries.

= Most of these "leaded Lights" did not open and was simply fixed with mortar direct into the stone window frame.

= "leaded Lights" was normally with a diamond shaped glass pattern - however there are surviving examples of rectangular designs as well - unlike the original "Wind Holes" ventilation was very poor - but the benefit was that they did not let the rain and snow in to the interior and also retained the heat better than just a simple hole in the wall with wooden shutters !!!

= "Mytholmroyd Farm" (depicted) is a very early half timbered structure which was encased in stone - when the fashion for encasing the original half timbered structure's of wood and lath and plaster wattle and daub (which included cow manure) swept the country during the mid to late 1500's - most in West Yorkshire undertook this drastic and for its time very innovative renovations to their property from around 1600 - although some of this type of change does date from the mid 1500's even in Yorkshire - where the commonest material used for this kind of cladding was stone - as the most common and readily available material was always used - which in the West Yorkshire division of the county (province) of Yorkshire meant stone as there is rather a lot of it !!!

= The walls of these buildings are very thick and in most cases the original structure is still contained within them.

= In its hey day this house and those like it was owned and occupied by the wealthiest of the "Yeoman" (or Faming class of people) most started off very small and as the size and or wealth of the family increased a further part was added - so when You look at these "Yeoman's Houses" you see something which seems "natural" because in many ways it too "grew" out of the Landscape !!!

 

"Devil's Arrows" boven een 15e. / 16h. eeuwse stenen raamkozijn op "Mytholmroyd Farm".

= Deze "innovatie" was om te proberen en te stoppen regenwater die de muren van het gebouw liep in het interieur via de ramen.

= Maar de oorspronkelijke ramen niet glas maar houten luiken en de moderne naam "Frame" is afgeleid van de oorspronkelijke term "Wind Gat". uiteindelijk "loodhoudende Lights" (kleine stukjes glas bij elkaar gehouden door stroken van lood) werd geïntroduceerd en was gebruikelijk voor sever eeuwen.

= De meeste van deze "loodhoudende Lights" niet deed open en werd gewoon vast met mortel direct in de steen raamkozijn.

= "Loodhoudende Lights" was normaal met een diamantvormige glazen patroon - maar er zijn overgebleven voorbeelden van rechthoekige ontwerpen en - in tegenstelling tot de originele "Wind Gaten" ventilatie was zeer slecht - maar het voordeel was dat ze niet liet de regen en sneeuw in het interieur en behield ook de warmte beter dan een simpele gat in de muur met houten luiken !!!

= "Mytholmroyd Farm" (afgebeeld) is een zeer vroege vakwerkstructuur die werd gevat in steen - toen de mode voor het inkapselen van de oorspronkelijke vakwerkstructuur's van hout en lat en gips lemen (die koeienmest inbegrepen) veegde het land tijdens de helft van de jaren 1500's - de meeste in West Yorkshire ondernam deze drastische en voor zijn tijd zeer innovatief renovaties om hun eigendom van rond 1600 - hoewel sommige van dit soort veranderingen doet dateren uit het midden van de jaren 1500 zelfs in Yorkshire - waar de meest voorkomende materiaal dat wordt gebruikt voor dit soort bekleding was steen - als de meest voorkomende en gemakkelijk beschikbaar materiaal werd altijd gebruikt - die in het West Yorkshire divisie van de provincie (provincie) van Yorkshire betekende steen als er nogal wat het !!!

= De wanden van deze gebouwen zijn zeer dik en in de meeste gevallen de oorspronkelijke structuur nog steeds verspreid hen.

= In zijn hey dag dit huis en die als het was eigendom van en wordt bewoond door de rijkste van de "Yeoman" (of Faming klasse van mensen) de meeste begon heel klein en als de grootte en of de rijkdom van de familie verhoogde een verder deel was toegevoegd - dus als je kijkt naar deze "Yeoman's Houses" u iets dat "natuurlijk" lijkt te zien, omdat in veel opzichten het ook "gegroeid" out of the Landscape !!!

 

"Paholaisen nuolet" edellä 15. / 16h. vuosisadan kivi ikkuna koteloon "Mytholmroyd tilalla".

= Tämä "innovaatio" oli yrittää pysäyttää sadevesi, joka juoksi alas rakennuksen seinät pääsemästä sisätilojen kautta ikkunat.

= Kuitenkin alkuperäinen ikkunoita ei ollut laseja, mutta puiset ikkunaluukut ja moderni nimi "ikkuna" on peräisin alkuperäisestä termi "tuuli reikä". lopulta "lyijypitoiset Lights" (lasinsiruja pitää yhdessä nauhat kiinni) otettiin käyttöön, ja oli tavallista Sever vuosisatoja.

= Suurin osa näistä "lyijypitoiset valot" ei auennut ja oli yksinkertaisesti kiinnitetty laastilla suora kiveen ikkunapuitteen.

= "Lyijypitoiset Lights" oli normaalisti timantin muotoinen lasi kuvio - mutta on elossa esimerkkejä suorakulmainen malleja sekä - toisin kuin alkuperäinen "tuuli reikiä" tuuletus oli erittäin huono - mutta hyöty oli, että he eivät anna sade ja lumi sisään sisätilojen ja säilytti myös lämpöä paremmin kuin pelkkä reikä seinään puiset ikkunaluukut !!!

= "Mytholmroyd maatila" (kuvattu) on hyvin varhaisessa puoli metsäinen rakenne, joka on koteloitu kivi - kun muotia encasing alkuperäinen puoli metsäinen rakenteen puun ja Rappauspäre heltta ja läiskiä (johon sisältyi lehmän lantaa) pyyhkäisi maan aikana luvun puolivälissä 1500: n - eniten West Yorkshire sitoutui tähän rajuja ja sen aika hyvin innovatiivinen kunnostukset omaisuuttaan noin 1600 - vaikka tähän muutoksen tyyppi tekee päivästä puolivälistä 1500: n jopa Yorkshire - missä yleisin käytetty materiaali tällainen verhous oli kivi - yleisin ja helposti saatavilla materiaalia käytettiin aina - joka lännessä Yorkshire jako maakunta (maakunta) Yorkshiren tarkoitti kiven on melko paljon se !!!

= Seinät nämä rakennukset ovat hyvin paksu ja useimmissa tapauksissa alkuperäistä rakennetta edelleen joihin ne sisältyvät.

= Sen hei päivä tämän talon ja ne kuin se omisti ja käytössä vaurain "Yeoman" (tai Faming luokan ihmisiä) eniten avasi hyvin pieni ja koska koko ja tai runsaasti perheen kasvoi edelleen osa oli lisätty - joten kun katsotte näitä "Yeoman taloja" näet jotain, joka näyttää "luonnollinen", koska monin tavoin sitä liian "kasvoi" ulos maisemaan !!!

 

"flèches du diable» ci-dessus un 15. / 16h. encadrement de fenêtre en pierre siècle au «ferme Mytholmroyd".

= Cette «innovation» était pour essayer d'arrêter l'eau de pluie qui coulait sur les murs du bâtiment de pénétrer à l'intérieur par les fenêtres.

= Mais les fenêtres d'origine ne ont pas le verre, mais des volets en bois et le nom moderne de «fenêtre» est dérivé du terme initial de «trou de vent". éventuellement "vitraux" (petits morceaux de verre maintenues ensemble par des bandes de plomb) a été introduit et était commun pour rompre les siècles.

= La plupart de ces "vitraux" n'a ouvert et a été tout simplement fixé avec du mortier directe dans le cadre de la fenêtre en pierre.

= "vitraux" était normalement avec un motif de verre en forme de diamant - mais il ya survivants exemples de dessins rectangulaires ainsi - à la différence des originaux "trous de vent" ventilation était très pauvre - mais l'avantage, ce est qu'ils ne ont pas laissé la pluie et la neige à l'intérieur et également conservé la chaleur mieux que juste un simple trou dans le mur avec des volets en bois !!!

= "Ferme Mytholmroyd" (représentée) est une structure très tôt à colombages qui a été enfermé dans la pierre - quand la mode pour enfermer la moitié de bois et plâtre sur lattis torchis (qui comprenait le fumier de vache) a balayé le pays durant la structure en bois d'origine du milieu à 1500 la fin des années - la plupart dans le West Yorkshire a entrepris cette drastiques et pour son temps rénovations très innovantes à leurs biens du monde 1600 - bien que certains de ce type de changement ne datent du milieu des années 1500, même dans le Yorkshire - où le matériau le plus utilisé pour les ce genre de revêtement était la pierre - comme le matériau le plus commun et facilement disponibles a toujours été utilisé - qui, dans l'ouest du Yorkshire division du comté (province) du Yorkshire signifiait pierre comme il ya plutôt beaucoup de lui !!!

= Les murs de ces bâtiments sont très épais et dans la plupart des cas, la structure d'origine est encore contenue en leur sein.

= Dans son hey jour cette maison et ceux qui, comme il a été détenu et occupé par les plus riches de la "Yeoman" (ou classe faming de personnes) les plus mis en marche très petit et que la taille et ou de la richesse de la famille a augmenté une autre partie était ajouté - donc quand vous regardez ces «maisons de Yeoman" vous voyez quelque chose qui semble «naturelle» parce que dans bien des égards trop "a grandi" dans le paysage !!!

 

"Pfeile des Teufels" über einem 15.. / 16h. Jahrhundert Stein Fensterrahmen auf "Mytholmroyd Bauernhof".

= Diese "Innovation" war, zu versuchen und zu stoppen Regenwasser, das die Mauern des Gebäudes in das Innere über die Fenster lief.

= Jedoch die ursprünglichen Fenster hatten keine Glas aber hölzernen Fensterläden und die modernen Namen "Fenster" wird von der ursprünglichen Laufzeit von "Windloch" abgeleitet. schließlich als "bleihaltige Lights" (kleine Glasstücke von Bleistreifen zusammengehalten) wurde eingeführt und war üblich sever Jahrhunderten.

= Die meisten dieser "Bleiverglasung" nicht geöffnet und wurde einfach mit Mörtel direkt in den Stein Fensterrahmen befestigt.

= "Verbleites Lichter" war in der Regel mit einer rautenförmigen Glasmuster - aber es gibt überlebenden Beispiele von rechteckigen Designs als auch - im Gegensatz zu den ursprünglichen "Windlöcher" Lüftung war sehr schlecht - aber der Nutzen war, dass sie nicht zulassen, die regen und Schnee in in das Innere und behielt auch die Wärme besser als nur eine einfache Öffnung in der Wand mit hölzernen Fensterläden !!!

= "Mytholmroyd Bauernhof" (siehe Bild) ist eine sehr frühe Fachwerkstruktur, die in Stein eingeschlossen war - wenn die Art und Weise zu umhüllen das ursprüngliche Fachwerkstruktur aus Holz und Putzträger Flechtwerk und Lehm (die Rindergülle enthalten) ging durch das Land während der die Mitte bis Ende 1500 - die meisten in West Yorkshire unternahm diese drastische und für seine Zeit sehr innovativ Renovierungen, um ihr Eigentum um 1600 - auch wenn einige dieser Art von Änderung datiert aus der Mitte 1500 auch in Yorkshire - wo die häufigste Material für verwendet diese Art der Verkleidung war Stein - als die häufigste und leicht verfügbar Material wurde immer verwendet - die im Westen Yorkshire Teilung der Grafschaft (Provinz) Yorkshire bedeutete Stein, da es ziemlich viel ist es !!!

= Die Wände dieser Bauwerke sind sehr dick und in den meisten Fällen wird die ursprüngliche Struktur noch in ihnen enthalten ist.

= In seiner Blütezeit dieses Haus und die wie es im Besitz der reichsten der "Yeoman" (oder faming Klasse von Menschen) von sehr kleinen meisten gestartet und wie die Größe und oder Reichtum der Familie besetzt war erhöht ein weiterer Teil war aufgenommen - so, wenn Sie an diesen "Häusern Yeoman ist" du siehst etwas, was "natürlich" erscheint, weil in vielerlei Hinsicht zu "wuchs" aus der Landschaft zu sehen !!!

 

"Örvar djöfulsins" ofan 15. / 16 klst. öld steinn glugga hlíf á "Mytholmroyd bænum".

= Þetta "nýsköpun" var að reyna að hætta að regnvatn sem rann niður veggi hússins frá því að slá inni gegnum glugga.

= Þó upprunalega Windows ekki hafa gler en tré hlera og nútíma nafni "glugga" er dregið af upprunalegu senn "vindur holu". loksins "steindum Lights" (lítil stykki af gleri haldið saman með ræmur af blýi) var kynnt og var algengt að skera aldir.

= Flestir þessir "inniheldur blý ljós" opnaði ekki og var einfaldlega fastur með steypuhræra beint í stein glugga ramma.

= "steindum Lights" var venjulega með demantur lagaður gler mynstur - hins vegar eru eftirlifandi dæmi um rétthyrnd hönnun eins vel - ólíkt upprunalegu "vindur holur" loftræsting var mjög léleg - en ávinningurinn var að þeir vildu ekki láta rigningu og snjó í innri og einnig haldið hita betur en bara einfaldur holu í vegg með tré hlera !!!

= "Mytholmroyd bæ" (lýst) er mjög snemma hálf bindingahúsaleiðin uppbyggingu sem var encased í stein - þegar tíska fyrir encasing upprunalega helmingur bindingahúsaleiðin uppbyggingu er úr tré og lath og gifsi wattle og daub (sem fylgir kýr áburð) hrífast landið á meðal til seint 1500 s - mest í West Yorkshire sér þetta róttækar og fyrir á sínum tíma mjög nýstárlegar endurbætur á eignum sínum frá um 1600 - enda þótt sumir af þessari tegund breytinga er dagsetning frá því um miðjan 1500, jafnvel í Yorkshire - þar sem algengi efni sem notuð eru til af þessu tagi klæðningu var steinn - eins algengasta og aðgengileg efni var alltaf notað - sem í West Yorkshire skiptingu sýsla (hérað) of Yorkshire ætlað steini eins og það er frekar mikið af því !!!

= Veggir þessara húsa eru mjög þykk og í flestum tilfellum upprunalega uppbygging er enn að finna innan þeirra.

= Í hey á sínum þetta hús og þá eins og það var í eigu og upptekinn af auðugastur af "Yeoman" (eða faming tegund af fólki) mest byrjaði á mjög lítil og eins og stærð og eða auð fjölskyldunnar aukist frekar hluti var bætt - þannig að þegar þú horfir á þessa "hús Yeoman er" þú sérð eitthvað sem virðist "eðlilegt" því á margan hátt það of "ólst" út af landslagi !!!

 

"frecce del diavolo" di cui sopra un 15 °. / 16h. finestra rivestimento in pietra secolo a "Mytholmroyd farm".

= Questo "innovazione" è stato quello di cercare di fermare l'acqua piovana, che correva lungo le pareti del palazzo di penetrare all'interno attraverso le finestre.

= Tuttavia le finestre originali non avevano il vetro ma persiane in legno e il nome moderno di "finestra" deriva dal termine originale di "buco di vento". infine "Luci piombo" (piccoli pezzi di vetro tenute insieme da strisce di piombo) è stato introdotto ed è stato comune per secoli sever.

= La maggior parte di queste "luci piombo" non ha aperto ed è stato semplicemente fissato con malta direttamente nel telaio della finestra di pietra.

= "Luci piombo" era normalmente con un modello di vetro a forma di diamante - tuttavia ci sono esempi superstiti di disegni rettangolari, come pure - a differenza delle originali "buchi di vento" ventilazione era molto povero - ma il vantaggio è che non hanno lasciato la pioggia e la neve per l'interno e anche mantenuto il calore meglio di un semplice buco nel muro con persiane in legno !!!

= "Mytholmroyd farm" (rappresentato) è una struttura molto presto graticcio che è stato racchiuso in pietra - quando la moda per stringe la metà del legno e assicella e gesso canne e fango (che comprendeva letame di vacca) spazzato il paese durante la struttura a graticcio originale la metà a 1500 fine degli anni - più in West Yorkshire ha intrapreso questo drastico e per il suo tempo di ristrutturazione molto innovative per la loro proprietà da circa 1600 - anche se alcuni di questo tipo di modifica non data a partire dalla metà del 1500, anche in Yorkshire - in cui il materiale più comune utilizzato per questo tipo di rivestimento è in pietra - il materiale più comune e facilmente disponibile è stato sempre utilizzato - che ad ovest divisione Yorkshire della contea (provincia) di Yorkshire significava pietra come c'è piuttosto un sacco di esso !!!

= Le mura di questi edifici sono molto spesse e nella maggior parte dei casi la struttura originale è ancora contenuta al loro interno.

= Nella sua hey giorno questa casa e di quelli come lui era di proprietà e occupata dai più ricchi del "Yeoman" (o classe Faming di persone) più iniziato molto piccolo e le dimensioni e o la ricchezza della famiglia è aumentato di un ulteriore parte era aggiunto - in modo che quando si guarda a queste "case di Yeoman" si vede qualcosa che sembra "naturale", perché per molti versi troppo è "cresciuto" fuori dal paesaggio !!!

 

"diabelskie" strzałki na powyższe. / 16h 15th. Obudowa wieku kamienia okno na "farmie Mytholmroyd".

= To "innowacja" była próba zatrzymania wody deszczowej, która prowadziła w dół ściany budynku z wejściem do wnętrza przez okna.

= Jednak oryginalne okna nie mają szkła, ale drewniane okiennice i nowoczesną nazwę "okna" pochodzi od pierwotnego terminu "dziury wiatru". w końcu "witrażowe" (małe światła kawałki szkła organizowane wspólnie przez paski ołowiu) został wprowadzony i był wspólny dla silnymi wieków.

= Większość tych "okna witrażowe" nie otwarty i po prostu stała się zaprawę bezpośrednio do ramy okiennej kamienia.

= "Światła" był leaded normalnie ze szkła w kształcie diamentu wzoru - jednak istnieją zachowanych przykładów prostokątnych konstrukcji, jak również - w przeciwieństwie do oryginalnych "dziur wiatrowych" wentylacja była bardzo słaba - ale zaletą było to, że nie pozwolił na deszcz i śnieg się do wnętrza, a także zachowane ciepło lepiej niż prosty otwór w ścianie z drewnianymi okiennicami !!!

= "Gospodarstwo Mytholmroyd" (przedstawione) jest bardzo wcześnie połowę konstrukcji szkieletowej konstrukcji, który został zamknięty w kamieniu - kiedy moda na otaczającą oryginalna szachulcowej konstrukcji na drewna i łaty i tynku Szachulec (która obejmowała krowiego nawozu) ogarnęła kraj w czasie połowy do końca 1500 roku - większość w West Yorkshire podjął to drastyczne i jak na swoje czasy bardzo innowacyjne renowacji swoich nieruchomości z całego 1600 - choć niektóre z tego typu zmiany nie datę, od połowy 1500 roku, nawet w Yorkshire - gdzie najczęstszą materiałów użytych do ten rodzaj okładziny był kamień - jak najbardziej powszechne i łatwo dostępne materiały zawsze był używany - który w West Yorkshire w podziale powiatu (województwa) Yorkshire oznaczało kamień jak jest, a wiele z nich !!!

= Ścianki tych budynkach jest bardzo gruby i w większości przypadków struktury pierwotnej wciąż zawartych w nich.

= W jego hey dzień ten dom i tych, jak to było własnością i zajęte przez najbogatszym z "Yeoman" (lub klasy faming osób) najbardziej rozpoczął się bardzo mały i jak wielkość i czy majątku rodziny wzrosła Dalsza część była dodał - tak, jeśli spojrzeć na tych "domów Yeoman za" widzisz coś, co wydaje się "naturalnym", ponieważ pod wieloma względami zbyt "wyrosły" z krajobrazu !!!

 

"setas do diabo" acima de um 15. / 16h. pedra do século janela cobertura a "fazenda Mytholmroyd".

= Esta "inovação" foi para tentar impedir a água da chuva que escorria pelas paredes do edifício de entrar no interior através das janelas.

= Porém as janelas originais não tinha vidro, mas persianas de madeira e o nome moderno de "janela" é derivado do termo original de "buraco de vento". eventualmente "Luzes de chumbo" (pequenos pedaços de vidro unidas por tiras de chumbo) foi introduzido e era comum durante séculos Sever.

= A maioria destes "vitrais" não se abriu e foi simplesmente fixado com argamassa direta na moldura da janela de pedra.

= "Luzes de chumbo" era normalmente com um padrão de vidro em forma de diamante - no entanto, há exemplos sobreviventes de desenhos retangulares, bem como - ao contrário do original "buracos de vento" ventilação era muito pobre - mas o benefício foi que eles não deixe que a chuva e neve para o interior e também manteve o calor melhor do que apenas um simples buraco na parede com persianas de madeira !!!

= "Farm Mytholmroyd" (representada) é uma estrutura muito cedo enxaimel que foi encerrada em pedra - quando a moda para envolver o meia de madeira e ripas e gesso pau a pique (que incluiu estrume de vaca) varreu o país durante a estrutura de madeira originais meados da década de 1500 - a maioria em West Yorkshire empreendeu esta reformas drásticas e para o seu tempo muito inovadoras para sua propriedade de cerca de 1600 - embora este tipo de mudança faz data de meados dos 1500, mesmo em Yorkshire - onde o material mais utilizado para este tipo de revestimento era de pedra - como o material mais comum e prontamente disponível sempre foi usado - que no oeste divisão Yorkshire do concelho (província) de Yorkshire significava pedra como há sim um monte de ele !!!

= As paredes destes edifícios são muito grossos e na maioria dos casos, a estrutura original ainda está contida dentro deles.

= Em seu apogeu esta casa, e aqueles que, como ele possuía e foi ocupado pelo mais rico do "Yeoman" (ou classe faming de pessoas), a maioria começou muito pequeno e como o tamanho e ou a riqueza da família aumentou mais uma parte foi adicionados - por isso, quando você olha para essas "casas do Yeoman" você vê algo que parece "natural", porque em muitos aspectos, também "cresceu" fora da paisagem !!!

 

"săgețile diavolului" de mai sus o 15. / 16h. piatră din secolul fereastră carcasă la "Mytholmroyd fermă".

= Aceasta "inovație" a fost de a încerca și a opri apa de ploaie care a fugit în jos pereții clădirii de la intrarea în interior prin ferestrele.

= Toate acestea, ferestrele originale nu au avut de sticlă, dar obloane din lemn și numele modern de "fereastra" este derivat din termenul inițial de "gaura vânt". în cele din urmă "Lumini plumb" (bucăți mici de sticlă deținute împreună prin benzi de plumb) a fost introdus și a fost obișnuit de secole sever.

= Cele mai multe dintre aceste "lumini cu plumb" nu a deschis și a fost pur și simplu fixat cu mortar directă în rama ferestrei de piatră.

= "Lumini plumb" a fost, în mod normal, cu o formă de diamant model de sticlă - cu toate acestea, există supraviețuitori exemple de desene sau modele rectangulare precum și - spre deosebire de "găurile de vânt" originale ventilație a fost foarte slab - dar beneficiul a fost că ei nu a lăsat ploaie și zăpadă în la interior și, de asemenea, reținut căldura mai bine decât o gaură în perete simplu cu obloane din lemn !!!

= "Mytholmroyd fermă" (reprezentat) este o structură foarte devreme jumătate din cherestea, care a fost îmbrăcate în piatră - în cazul în care moda pentru cofraje jumătate inițial structura Timbered de lemn și în plăcuță și ipsos împletitură de nuiele și mânji (care a inclus gunoi de grajd de vaca) a cuprins țara în timpul mijlocul anilor 1500 - mai în West Yorkshire întreprins acest renovari foarte inovatoare drastice și pentru timpul său la proprietate din jurul anului 1600 - deși o parte din acest tip de schimbare nu data de la mijlocul anilor 1500, chiar în Yorkshire - în cazul în care mai frecvente materialul folosit pentru acest tip de placare a fost piatra - ca cele mai frecvente și ușor accesibile Materialul a fost mereu utilizată - care, în West Yorkshire împărțirea județ (provincia) din Yorkshire a însemnat piatră, deoarece există mai degrabă o mulțime de ea !!!

= Pereții acestor clădiri sunt foarte gros și, în cele mai multe cazuri structura originală este conținută încă în ei.

= În hei zi de această casă și cei ca el era deținută și ocupată de cei mai bogați din "Yeoman" (sau clasa faming de persoane) mai a început foarte mic și, ca mărimea și bogăția sau a familiei a crescut o parte mai era adăugat - asa ca atunci cand te uiti la aceste "case Yeoman lui" tu vezi ceva ce pare "natural", deoarece în multe feluri prea "au crescut" din peisajul !!!

 

"Стрелы Дьявола" выше в 15-м. / 16 ч. камень века корпус окно в "Mytholmroyd хозяйство».

= Это "новшество" было, чтобы попытаться остановить дождевой воды, которая бежала по стенам здания от попадания внутрь через окна.

= Однако оригинальные окна не имеют стекла, но деревянные ставни и современное название "окна" происходит от первоначального термина «ветра дыры". в конце концов, "витражи" (маленькие кусочки стекла удерживаются вместе полосками свинца) был введен и было общим для сурового века.

= Большинство этих "витражи" не открыты и просто фиксируется раствор прямой в камень оконной раме.

= "витражи" был обычно с алмазной формы стекла рисунком - однако есть выжившие примеры прямоугольных конструкций, а также - в отличие от оригинала "Ветер дыр" вентиляция была очень бедной - но преимущество в том, что они не пропустили дождь и снег в в интерьере, а также сохранить тепло лучше, чем просто отверстие в стене с деревянными ставнями !!!

= "Mytholmroyd ферма" (изображены) является очень рано половина бревенчатые структура, которая была заключена в камне - когда мода на упаковывая оригинальный половина бревенчатые структура предприятий деревообрабатывающей и планки и штукатурки глинобитные (который включал коровьего навоза) охватившей страну в течение с середины до конца 1500-х - наиболее Западный Йоркшир предпринял этот радикальный и для своего времени очень инновационные переоборудование своей собственности от около 1600 - хотя некоторые этого типа изменение не дата, начиная с середины 1500-х годов даже в Йоркшире - где распространенным материал, используемый для Этот вид облицовки был камень - как наиболее распространенный и легко доступный материал всегда используется - который в Западном Йоркшире разделения графства (провинция) Йоркшира означало камень, как есть, а многое из него !!!

= Стенки этих зданий очень толстые и в большинстве случаев исходная структура все еще содержится в них.

= В своей эй день этот дом и тех, как это было в собственности и занимают богатые из "Yeoman" (или Faming класса людей) наиболее начался очень маленький и, как размер и или богатства семьи увеличился Другая часть была добавил - поэтому, когда вы посмотрите на этих "домов YEOMAN в" вы видите то, что кажется "естественным", поскольку во многих отношениях он слишком "выросли" из пейзажа !!!

 

"flechas del diablo" por encima de un 15o. / 16h. piedra del siglo ventana carcasa en "granja Mytholmroyd".

= Esta "innovación" fue para tratar de detener el agua de lluvia que corría por las paredes del edificio de la entrada en el interior a través de las ventanas.

= Sin embargo las ventanas originales no tenían vidrio, pero persianas de madera y el nombre moderno de "ventana" se deriva del término original de "agujero de viento". finalmente, "Luces de plomo" (pequeños trozos de vidrio unidas por tiras de plomo) se introdujo y fue común durante siglos severas.

= La mayor parte de estos "vidrieras artísticas" no se abrió y fue simplemente fijado con mortero directa en el marco de la ventana de piedra.

= "Luces de plomo" era normalmente con un patrón de cristal con forma de diamante - sin embargo, hay ejemplos de la supervivencia de los diseños rectangulares, así - a diferencia de los "agujeros de viento" originales ventilación era muy pobre - pero el beneficio fue que no dejaron que la lluvia y la nieve en el interior y también conserva el calor mejor que un simple agujero en la pared con persianas de madera !!!

= "Granja Mytholmroyd" (representado) es una estructura muy temprano entramado de madera que fue encerrado en la piedra - cuando la moda para que encierra la mitad de la madera y listones y zarzo yeso y barro (que incluía el estiércol de vaca) recorrió el país durante estructura abrocalada a mediados y finales de los años 1500 - la mayoría en West Yorkshire emprendió esta drásticas y para su época renovaciones muy innovadoras a su propiedad de alrededor de 1600 - aunque algunos de este tipo de cambio no datan de mediados de la década de 1500, incluso en Yorkshire - donde el material más común utilizado para este tipo de revestimiento era de piedra - como el material más común y fácilmente disponibles siempre fue utilizado - que en el oeste de Yorkshire división de la provincia (provincia) de Yorkshire significa piedra, ya que es más bien una gran parte de ella !!!

= Las paredes de estos edificios son muy gruesas y en la mayoría de los casos la estructura original todavía está contenida dentro de ellos.

= En su apogeo esta casa y los que, como era propiedad y ocupada por los más ricos de la "Yeoman" (o clase faming de personas), la mayoría comenzó muy pequeño y como el tamaño y la riqueza o de la familia aumentó una parte adicional era Añadida - así que cuando nos fijamos en estas "casas de Yeoman" ves algo que parece "natural" porque en muchos sentidos también "creció" en el paisaje !!!

 

"djävulens pilar" ovan en 15: e. / 16h. talet sten fönster hölje på "Mytholmroyd farm".

= Detta "innovation" var att försöka stoppa regnvatten som rann ner väggarna av byggnaden från att komma in i det inre via fönstren.

= Dock de ursprungliga fönstren inte hade glas men träluckor och den moderna namnet "fönster" härstammar från den ursprungliga löptiden "vindhålet". småningom "blyinfattade Lights" (små bitar av glas som hålls samman av remsor av bly) infördes och var vanligt vid svåra århundraden.

= De flesta av dessa "blyinfattade rutor" inte öppna och var helt enkelt fast med murbruk direkt in i stenfönsterramen.

= "blyinfattade Lights" var normalt med en diamantformad glasmönster - men det finns överlevande exempel på rektangulära mönster också - till skillnad från de ursprungliga "vind hål" ventilationen var mycket dålig - men fördelen var att de inte lät regn och snö i det inre och även behållit värmen bättre än bara en enkel hål i väggen med träluckor !!!

= "Mytholmroyd farm" (avbildad) är en mycket tidig korsvirkeshus struktur som var innesluten i sten - när mode för att innesluta den ursprungliga halvan timrade struktur s av trä och ribba och gips Lerklining (som inkluderade kogödsel) svepte landet under mitten och slutet av 1500-talet - mest i West Yorkshire åtog detta drastiska och för sin tid mycket innovativa renoveringar till sin egendom från omkring 1600 - även om några av den här typen av förändring gör datum från mitten av 1500-talet, även i Yorkshire - där den vanligaste materialet som används för denna typ av beklädnad var sten - som den vanligaste och lättillgängliga material används alltid - vilket i västra Yorkshire uppdelningen av länet (provins) i Yorkshire betydde sten som det finns ganska mycket av det !!!

= Väggarna i dessa byggnader är mycket tjock och i de flesta fall den ursprungliga strukturen är fortfarande innesluten i dessa.

= I sin Hej dag detta hus och dem som om det var ägs och ockuperades av de rikaste av de "Yeoman" (eller Faming klass av människor) mest började mycket små och som storleken och eller rikedom av familjen ökade ytterligare del var tillade - så när man tittar på dessa "Yeoman s hus" du ser något som verkar "naturligt" eftersom på många sätt det också "vuxit" ur landskapet !!!

view north east along the promenade at "Fleetwood" of the B&FC "Radar Training Station"- the "anchor pebble compass" (a modern reconstruction of the Victorian period original) and the "low lighthouse".

= as seen at the port of "Fleetwood" which is situated at the northern end of the Fylde coast of the county (province) of Lancashire located in the north west of England.

= "note" that comparisons should be made between this and other nearby picture's in this set/album where the tide is in (high salt/sea water levels) as depicted in this image the Irish sea covers "all" of the sandbanks and mudflats and the river Wyre !!! and the other nearby pictures in this set/album which show the opposite with the sandbanks and mudflats and the river Wyre "all" in view at low tide (lowest level of salt/sea water) as this part of the Fylde coast is part of the area called "Morecambe bay" which is infamous/notorious for its rapid changes in sea water levels which are frequently as much as 20 feet (6 metres) and can often be more !!!

= the tidal change in seawater depth is very deceptive and an incoming tide frequently travels faster than a galloping horse !!!

= when at the seaside - care should always be taken as to the state and direction of the tide and "all" official warning notices should be headed - ignoring them has cost many live over the years !!!

the "low lighthouse" situated on the Fielden esplanade at the port of "Fleetwood" which is situated at the northern end of the Fylde coast of the county (province) of Lancashire located in the north west of England.

= the "low/stone/beach lighthouse" which has been and still is known by all three of these names - despite being generally known as the "low lighthouse" the name gives a false impression as in reality it is the middle lighthouse of the 3 lighthouses required to bring ships safely into the port of "Fleetwood".

= the "low lighthouse" (depicted) was designed by the architect Mr. Decimus (the tenth son) Burton -who was a close friend from university days of Sir Peter Hesketh Fleetwood the founder of "Fleetwood" in accordance with the navigation plan of Captain Henry Mangles Denham - which had the two land based lighthouses of Pharos and Low (depicted) lined up for one to shine directly above the other when ships turned away from the Lune deeps to enter the shipping channel of the river Wyre when passing the third of "Fleetwood's" three lighthouses which is called "the Wyre light" and is located almost 2 miles (3.218688 kilometres) out to sea on the north western bank of the river Wyre at the point where the fresh water of the river Wyre mingles with the salty sea water of the Irish sea.

= All three lighthouses was first lit on the same day in December 1840.

= both the Pharos lighthouse (constructed of red sandstone)and the "low lighthouse" constructed of white sandstone) was for many years painted white with red caps - however in more modern times they have both been restored to the original.

= on the left is the entrance (no public access) to a curious modernistic style structure of reinforced concrete and glass - the B&FC ("Blackpool and the Fylde College") "Radar Training Station" (1961) sits on the promenade/ferry beach opposite the north Euston hotel (opened in the year 1841) at the holiday (vacation) resort and port of "Fleetwood".

= the project architect was Eric Morris Hart of the Lancashire county (province) council architect's department.

= at the present day the curiously shaped B&FC ("Blackpool and the Fylde College") building (depicted) is part of the "Fleetwood" based nautical college - which in turn is an associate college of the University of Lancaster.

= "Lancaster" is the ancient capital/principal town of the royal county (province) of Lancashire - and is one of only two "royal" counties (provinces) in the whole of England the other is the Duchy of Cornwall.

= the royal county under the Duchy of Lancaster passes directly to the succeeding British monarch on the death of the previous.

 

Visa nordost längs strandpromenaden vid "Fleetwood" B & FC "Radar utbildning Station"-"ankaret pebble kompassen" (en modern rekonstruktion av ursprungliga viktorianska perioden) och "låg fyren".

 

= som sett för "Fleetwood" som ligger vid den norra änden av Fyldekusten i länet (provins) i Lancashire ligger i nordvästra England.

 

= "anteckning" att jämförelser kan göras mellan detta och andra närliggande bild i detta set/album där tidvattnet är (hög salt/vatten havsnivån) som skildras i denna bild Irländska sjön omfattar "alla" sandbankar och ler- och floden Wyre!!! och andra närliggande bilder i detta set/album som visar motsatsen med sandbankar och ler- och floden Wyre "alla" beskådar vid lågvatten (lägsta nivå av salt/havsvatten) som denna del av Fyldekusten är en del av området som kallas "Morecambe bay" som är ökända/ökänd för dess snabba förändringar i havet bevattnar jämnar som ofta så mycket som 20 fot (6 meter) och kan ofta vara mer!

 

= den tidvatten förändring i havsvatten djup är mycket vilseledande och en inkommande strömmen ofta färdas snabbare än en galopperande häst!!!

 

= När vid havet - omsorg bör alltid tas statliga och riktningen av strömmen och "alla" officiella varningsmeddelanden bör ledas - ignorerar dem har kostat många live genom åren!

 

"låg fyren" ligger på Fielden Esplanaden för "Fleetwood"

 

= "låg/sten/strand fyren" som har varit och fortfarande är känd av alla tre av dessa namn - trots att vara allmänt känd som "låg fyren" namnet ger en falsk bild som i verkligheten är det mellersta fyren av de 3 fyrar som krävs för att ta fartyg säkert till port "Fleetwood".

 

= "låg fyren" (var) ritades av arkitekten Mr Decimus (tionde son) Burton - som var en nära vän från universitetet dagar av Sir Peter Hesketh Fleetwood grundaren av "Fleetwood" enligt navigering planen av kapten Henry manglar Denham - som hade två landa baserat fyrar av Pharos och låg (avbildad) ställde upp för en att lysa direkt ovanför de andra när fartyg vände sig bort från Lune djupen ange frakt kanal för den floden Wyre när de passerar den tredje "Fleetwood" tre fyrar som kallas "Wyre ljuset" och är beläget nästan 2 (3.218688 kilometer) ut till havet på den nordvästra stranden av floden Wyre vid den punkt där det färska vattnet i floden Wyre blandas med det salta havsvattnet i Irländska sjön.

 

= Alla tre fyrar var först tänds på samma dag i December 1840.

 

= både fyren Faros (byggda av röd sandsten) och "låg fyren" tillverkade av vitt sandsten) var under många år målat vit med röda mössor - emellertid i mer modern tid de har båda återställts till ursprungligt.

 

= på vänster är ingången (ingen offentlig tillgång) till en nyfiken modernistisk stil struktur av armerad betong och glas - B & FC (Blackpool och Fylde College")"Radar utbildning Station"(1961) sitter på promenaden/färja stranden mittemot north Euston hotel (öppnade i året 1841) vid semesterorten (semester) och port av"Fleetwood"som i sin tur ligger vid norra änden av Fyldekusten i länet (provins) i Lancashire i norr väster om England.

 

= projektet arkitekt var Eric Morris Hart Lancashire county (region) rådets arkitektens Department.

 

= på den närvarande dagen egendomligt formade B & FC (Blackpool och Fylde College") byggnaden (avbildad) är en del av"Fleetwood"baserade nautiska college - som i sin tur en associerad college av universitetar av Lancaster.

 

= "Lancaster" är den gamla huvudstad/rektor staden royal County (provins) i Lancashire - och är en av endast två "royal" prefekturer (provinser) i hela England den andra är duchyen av Cornwall.

 

= Kungliga länet under den duchyen av Lancaster passerkort direkt till den efterföljande brittiska monarken på döden av den tidigare.

 

Ve al noreste a lo largo del paseo en "Fleetwood" de B & FC "Estación de entrenamiento del Radar"-el "compás de guijarro de ancla" (una reconstrucción moderna de la época victoriana original) y el "Faro bajo".

 

= como se ve en el puerto de "Fleetwood" que está situado en el extremo norte de la costa de Fylde del Condado (provincia) de Lancashire en el noroeste de Inglaterra.

 

= "Nota" que se hicieron comparaciones entre este y el otro cuadro cercano este conjunto/álbum donde la marea es en (niveles de agua de alta mar sal) como se muestra en esta imagen el mar de Irlanda abarca "todo" de los bancos de arena y marismas y el río Wyre!!!!!! y otros cuadros los cercanos este conjunto/álbum que demuestran lo contrario con los bancos de arena y marismas y el río Wyre "todos" a la vista durante la marea baja (el nivel más bajo de agua sal y mar) como esta parte de la costa de Fylde es parte de la zona llaman "Bahía de Morecambe" que es famoso/conocido por sus rápidos cambios en los niveles de agua de mar que son con frecuencia tanto como 20 pies (6 metros) y pueden a menudo ser más!!!!!!

 

= la marea cambio en profundidad de agua de mar es muy engañoso y una marea entrante con frecuencia viaja más rápido que un caballo al galope!!!!!!

 

= Cuando en la playa - debe siempre tener cuidado en cuanto al estado y la dirección de la marea y avisos oficiales "todos" deben ser dirigidos - les ignorando ha costado muchos vivo en los años!!!

 

el "Faro bajo" situado en la explanada de Fielden al puerto de "Fleetwood"

 

= el "Faro de playa de bajo de piedra" que ha sido y aún es conocido por todos tres de estos nombres - a pesar de ser generalmente conocido como el "Faro bajo" el nombre da una impresión falsa que en realidad que se trata del medio faro de los 3 faros necesaria para traer buques con seguridad en el puerto de "Fleetwood".

 

= el "Faro bajo" (representado) fue diseñado por el arquitecto Sr. Decimus (el décimo hijo) Burton - quien era un amigo cercano de Jornadas Universitarias del Sir Peter Hesketh Fleetwood el fundador de "Fleetwood" acuerdo con el plan de navegación del capitán Henry Denham de Mangles - que tenía los dos de la tierra basado en faros de Pharos y baja (representado) se alinearon para que uno brillar directamente sobre la otra cuando las naves de las profundidades de Lune a entrar en el canal de envío de la río Wyre al pasar la tercera de tres faros "de Fleetwood" que se llama "la luz de Wyre" y encuentra casi 2 millas (3,218688 kilómetros) hacia fuera al mar en la orilla occidental del norte del río Wyre en el punto donde se mezcla el agua dulce del río Wyre con el agua de mar salada del mar de Irlanda.

 

= Los tres faros primero fue encendido el mismo día en diciembre de 1840.

 

= el faro de Pharos (construido de piedra arenisca roja) y el "Faro bajo" construida de piedra arenisca blanca) fue durante muchos años pintados de blancos con capuchón rojo - sin embargo en tiempos más modernos tanto se han restaurado a la original.

 

= a la izquierda está la entrada (sin acceso público) a la estructura de hormigón y cristal - la B y la FC ("Blackpool y Fylde Colegio) curioso estilo modernista"Entrenamiento estación de Radar"(1961) se encuentra en el paseo/ferry playa frente al hotel de Euston de norte (inaugurado en el año 1841) en el complejo vacacional (vacaciones) y el puerto de"Fleetwood"que se encuentra en el extremo norte de la costa de Fylde del Condado (provincia) de